Albanien- das Land befindet sich im westlichen Teil der Balkanhalbinsel

Albanien- das Land befindet sich im westlichen Teil der Balkanhalbinsel, hat  Ausgang auf die Adria und das Ionische Meer, und besetzt einen  komplexen geopolitischen Raum,  in dem die turkische Beherrschung und der Kommunismus  tiefe Spuren und große soziale problemen hinterlassen hat.

Nach der Besetzung der Region durch das Osmanische Reich im 15. Jahrhundert wechselt die Mehrheit der Bevolkerung die Religion zum Islam, und nach dem zweiten Weltkrieg wird es  zu einem kommunistischen Land, der stalinistischen Linie annehmend.

Es folgt eine Zeit der Isolation auf der internationalen Bühne, wenn Albanien der ärmste Staat in Europa wird, mit zahlreichen wirtschaftlichen Problemen und Korruption, alles fuhrt zu einer Destabilisierung des Landes. Die Entfernung von der Macht des kommunistischen Führers Enver Hoxha, lost im Jahr 1991 einen institutionellen Chaos aus.

Der Zusammenbruch der Pyramidenspiele  1997,fuhrt zu einem Bürgerkrieg ,der zum Tod von 1600 Menschen  und  mehr als 6000 Verwundete bringt.

Die tiefe Krise der albanischen Gesellschaft, wird durch die Tatsache akzentuiert, dass sich in der Provinz Kosava, bewohnt  80 % von ethnischen Albaner der muslimischen Religion, wahrend die serbische Minderheit der orthodoxen Religion ist,  eine terrrorostische Bewegung, namens UCK (Befreiungsarmee des Kosovo) entwickelt. 

Die Intervention der NATO 1999 fuhrt zu einer Welle der albanischen Flüchtlingen aus dem Kosovo, bei 450 000 Menschen bewertet,was Staatsprobleme, des Landes, wo bereits ein Anstieg von Gewalt und Anarchie fördert.

Die organisierte Kriminalität, Frauenhandel und Korruption machen  aus Albanien den Staat  mit  niedrigstem Wirtschaftswachstum in Europa in den ' 90en Jahren, mit den meisten Emigranten (besonders in Italien). Ihre Zahl wird auf 600 000 von 3,3 Millionen gesamte Bevolkerungszahl 1998 geschätzt.

Albanien hat die schwierigen Probleme von Ende 2000 überwunden und befindet sich heute unter den europäischen Staaten mit einem moderaten aber stetigen Anstieg in den letzten Jahren, mit einigen europäischen und transatlantischen (NATO-Mitgliedschaft und EU) Ambitionen die aber unzureichend administrativ und politisch sind. 

Albania- country situated in the west side of the Balkan Peninsula

 

Albania- country situated in the west side of the Balkan Peninsula near the Ionian Sea and the Adriatic Sea, it occupies a complex geopolitical space where the ottoman rule left deep marks and the communism huge social problems.

After the ottoman occupation from the fifteenth century, the majority of the population turns to Islamism, but after WW2 it becomes a communist state.

 Following an isolation period, Albania becomes the poorest state in Europe, the problems created by this dictatorial regime having consequently destabilizing of the country. After Enver Hodja’s removal from power a civil war is began, leading to 1600 people dying and 6000 being injured.

The profound crisis of the Albanian society is accentuated by the fact that in the Kosovo province (inhabited by an 80% ratio of Muslim Albanians, considering that the Serbian population, a minority here, is of orthodox religion) the UCK (Kosovo Liberation Army) terrorist movement is initiating guerilla operations against the Serbian army and ethnics.

The NATO intervention from 1999 leads to the apparition of a wave of approximately 450 000 Albanian refugees in Kosovo, which amplifies Albania’s problems with an escalation of violence and chronical anarchy.

Organized crime, women trafficking and corruption make Albania the state with the lowest economic growth in Europe in the 90’s, the most emigrants, their number being estimated at 600 000 out of 3.3 million, the total population in 1998.

 Albania managed to overcome the difficult situation it was in during the late 00’s and it became one of the states with moderate growth in the last few years, having some European and transatlantic ambitions that aren’t administrated properly politically.

Adscharien-Republik/Gebiet mit autonomem Status, innerhalb Georgiens

 

Adscharien-Republik/Gebiet mit autonomem Status, innerhalb Georgiens, be
findet sich im Südwesten des Landes, an der Grenze mit der Türkei,  ist von Adjari bewohnt ,einem ethnischen georgischen Unterzweig der muslimischen Religion. Die Spannungen zwischen Adscharien und Tibilisis Regierung erreichen ihren Höhepunkt im Jahr 2003, nachdem Mikhail Saakashvili zur  Macht kommt.Damit kommt   Aslan Abașidzes  20jahriger Mafia Regime  zu Ende.

Der Anführer der selbsternannten autonomen Republik zerbombt drei strategische Brücken,die  Adscharien von Georgien  über den Choloki-Fluss verbanden, was das Land an der Schwelle eines neuen Bürgerkriegs führt.

 

Dieser mafiothische Führer ist durch die Demonstrationen im Mai 2004, von Batum( Hauptstadt der Region) , die von Saakaschwilis Männer orchestriert wurden,gezwungen, nach Moskau zu fliehen. Auf dieser Weise wurde, in der ,die sich eine zweite Abchasien werden wollte die Verfassungsordnung wiederhergestellt  .

 

Auch so ist Adjariei Status weiterhin ungewiss,die  interreligiösen Spannungen bleiben aktiv, bestimmte Einflussgruppen in Ankara und Moskau wurden von Interventionismus in die inneren Angelegenheiten Georgiens beschuldigt.

Abchasien (Abkhazeti)-ist eine autonome Republik,die im nordwestlichen Teil von Georgien liegt

Abchasien (Abkhazeti) -  stellt die Art, der selbstständigen Einheit dar, die Russland  politisch und finanziell im ganzen Ex-sowjetischen Raum unterstützt, um unabhängige Staaten,die  im Jahr 1991 entstanden,  solide und demokratische Gesellschaften zu strukturieren, zu vermeiden, auch auf deren heterogenen ethnischen Hintergrund.

Abchasien ist eine autonome Republik,die im nordwestlichen Teil von  Georgien liegt, im Nordkaukasus, aber mit großer Öffnung zur Kolhida Ebene und mit Ausweg zum Schwarzmeer, im Westen.

Es ist die Art der Post-sowjetischen Region mit unsicherem Status, international  nur von Russland und Nicaragua anerkannt und die an Georgia im Süden und im Osten und an  Russland und  an die autonome Karaceaevo-tscherkessische Republik im Norden  grenzt.

 Abchasien ist eine autonome Republik, innerhalb der Georgischen Sozialistischen Sowjetrepublik (Gruzine) bereits seit 1921; sie bildet die Szene eines Bürgerkrieges zwischen 1991-1994, in dem die Streitkräfte der neulich unabhangigen Georgiens,  von den abchasischen Rebellen, die durch russische Krafte aus Militärstützpunkte im Gebiet des Landes noch vorhanden unterstuzt werden, besiegt wurde.

Obwohl die Georgier in Abchasien in der sowjetischen Zeit, die Mehrheit bildeten,wurden nach dem Krieg  200 000 von ihnen gezwungen,das Land zu verlassen,  was die Ethno-linguistische Struktur der Republik, zu Gunsten der Abhazen,  von Georgier und Russen gefolgt, andert.

Nach 1994 blieb die Situation des Konflikts  ungeregelt-nach Transnistriens Modell-und das  macht dass in diesem Teil von Georgien,  keine zentrale Staatsbehörde existiert, so dass die Republick auf dem Prinzip „ der Staat im Staate ", vor allem nach der Unabhängigkeitserklärung vor Georgien im Jahr 1999  funktioniert,aber mit finanzieller Unterstützung von Moskau, in allen Bereichen, von Renten bis zu Investitionen, siehe Transnistrien, Moldawien. 

Im Jahr 2008 befiehlt der georgische Präsident Mikhail Saakashvili den georgische Streitstruppen,die staatliche Kontrolle über Abchasien und Südossetien wiederherzustellen;  nach dem  brutalen Eingreif der russischen Truppen ist aber die georgische Armee  gezwungen, sich aus diesen Gebieten, nur 6 Tage nach dem Beginn der Offensive zurückzuziehen.

 

Das Ergebnis ist, dass die beiden Republiken von der Russischen Föderation, mit dem Status  autonomer Republik innerhalb es, erkannnt werden. Sie repräsentieren Enklaven im georgischen  Gebiet, als  Teil des allgemeinen Plans, die kalten Konflikte-die Bestandteile der heutigen geo-politischen Sicherheitzone Russlands- zu behalten. Siehe Georgien.

Abkhazia- autonomous republic in the north-west side of Georgia

 

Abkhazia- represents the type of autonomous entity that the Russian Federation politically and financially supports. They do this in order to stop the independent states resulted in 1991 from structuring solid and democratic societies.

Abkhazia is an autonomous republic situated in the north-west side of Georgia, on the foothills of the Caucasus Mountains, having the Black Sea to its west. Its two neighbors except for Georgia are Russia to its east and he Karachay-Cherkess Republic to its north.

Abkhazia is the type of post-soviet region with an uncertain statute, recognized worldwide only by Russia and Nicaragua. An autonomous republic included in the Georgian Soviet Socialist Republic ever since 1921, Abkhazia was the scene of a civil war between 1991 and 1994. During this conflict, armed Georgian forces are defeated by the Abkhazian rebels and the Russian troops from the remaining military bases. These bases are still on Georgia’s territory.

Although Georgians were the majority in Abkhazia during the soviet period, after the war 200 000 of them are forced to leave which modifies the ethnical structure of the republic in favor of the Abkhazians.

After 1994, the situation of the conflict remained politically unregulated which made for an inexistent governmental authority in this part of Georgia, this republic functioning on the ‘deep state’ principle. This happened after Abkhazia’s independence claim in 1999, the small state receiving financial support by Russia in all domains. (for ‘deep state’ see Transnistria, Moldavian Republic)

In 2008, the Georgian president Mikhail Saakasvili orders the Georgian military to retake governmental control over Abkhazia and South Ossetia, however the brutal intervention of the Russian troops in the two republics forces the Georgian’s soldiers to retreat from these territories only 6 days after the start of the offensive.

The two separatist states are recognized by the Russian Federation, being a part of it as autonomous republics. In fact, Abkhazia and South Ossetia represent enclaves on Georgia’s territory, being a part of a general strategical plan of maintaining some conflicts frozen. They guard Russia as a geopolitical shield, assuring much desired stability

Posibila Unire România-R. Moldova

Conflictul din Kosovo-explicat

Originile conflictului din Kosovo. Dacă vă întrebați unde vor fi extensiile războiului actual, ar fi bine să vă uitați mai atent la fitilul sârbo/kosovar, la butoiul cu pulbere din Balcani, adică zona Kosovo- Republica Srpska din Bosnia- Serbia- Bosnia Herțegovina. Explicații simple ca să înțelegem contextul religios, strategic, geopolitic. Vă pupă proful Irașcu!

Conflictul azero-armean

 Conflictul azero-armean. De gândit. 16.09

📌Comuniști includ în 1923 Nagorno Karabah-ul armenesc, în Azerbaidjan, devenind astfel una dintre cele mai mari enclave din lume, împreună cu Nahicevan (exclavă/teritoriu azer din SV Armeniei). Modelul de includere a unor enclave sau teritorii locuite de o anume etnie, în interiorul unei alte republici, a permis autorităților sovietice să controleze foarte eficient tensiunile interetnice prezente pe teritoriul fostei URSS.
📌 În 1988, încă în URSS, armenii protestează, omoară și alungă din țara lor mii de azeri, azerii organizează pogromuri în Baku și în alte zone împotriva armenilor. În 1991-1994, după independență, are loc primul război. Câștigător Armenia.
📌 Azerii, neam de turci, au relații apropiate cu Ankara, au poate un sfert din gazul de pe planetă, în Marea Caspică. Baku arată azi ca și Dubaiul, și nu este întâmplător. Deși republică, seful cel mare este un tip din tribul Alyev( Ilham), capo di tutti capi, care și-a numit soția( o frumusețe!) vicepreședinte. Toate evaluările de inteligence arată că capul de pod al corupției euro-asiatice trece prin familia Alyev&comp.
📌 Banii făcuți din gazul caspic, au permis înarmarea puternică a țării, cu participarea Turciei și a altor mari fime de armanent din lume. Asta a permis câștigarea tuturor micilor războaie în Nagorno Karabah, pe care-l vor include de facto și de jure, până la urmă în țara lor, cu toată opoziția rezistenței de acolo sau a armatei armene, care ajută combatanții din enclavă de pe graniță( sunt câțiva zeci de kilometri între Armenia și NK).
📌 Armenia, din lipsă de perspective geopolitice, aflată în fundul Caucazului, a devenit un aliat al Moscovei în regiune( bază rusească la Gyumri). Gândiți-vă că la sud este neprietenul Turcia( genocidul armean organizat de turci în 1915 nu este recunoscut nici azi!), la est se află Azerbaidjan cu NK și alte zeci de mici enclave armenești, la nord este Georgia, cu un statut încert politic, după ce la putere a ajuns un partid pro-rus( 50% voturi în 2020).
📌 Recentele tensiuni și masacre dintre cele două țări, au legătură cu războiul din Ucraina. Slăbirea influenței Moscovei și o posibilă cădere a lui Putin, lasă Armenia în aer, ceea ce va permite Azerbaidjanului să-și ia înapoi Nahicevanul creând un culoar în sudul extrem și să-i alunge pe armeni din NK( 190 000 loc.)
📌 Liderul azer, cel turc și turkmen, care pun la cale un fel de lume panturcească în centrul Asiei, au fost la adunarea dictatorilor de la Samarkand( Uzbekistan) de zilele trecute, ca să ia pulsul lui...Putin. Să vadă cât de slăbit este geopolitic, ca să poată întreprinde tăvălirea Armeniei.
📌 Armenia constituie, în acest sens, un exemplu despre cum arată viziunea acestor mici republici caucaziene asupra independenței politico- economice și relația cu marele vecin de la nord, aceasta fiind una dintre marile vulnerabilități ale tuturor țărilor care au făcut parte din marele imperiu comunist al URSS, vezi Moldova cu Transnistria, Georgia cu Abhazia și Osetia de Sud, Ucraina....

Cecenia un conflict mocnit din Caucaz

Cecenia este o republică autonomă din cadrul marii Federații Ruse, aflată pe linia nordică a Munților Caucaz, având ca vecini la vest Ingușetia și Osetia de Nord, la est Republica Daghestan, la nord ținutul Stavropol din Rusia, iar la sud Georgia.

Situația Ceceniei este una singulară la nivelul cordonului de state tampon din Caucazul de Nord, fiind singura unde s-au dus două războaie civile, cel de-al doilea continuând și azi sub forma unui conflict de gherilă, cu intensități diferite.

Deși nici Ingușetia și nici Daghestan, n-au fost ferite de furia trupelor de securitate ruse(FSB), în urma unor provocări ale militanților pentru independență, ele n-au avut totuși războaie în toată regula pe teritoriul lor.

Pentru a înțelege situația extrem de tensionată din această parte a Federației Ruse, este bine de amintit că cecenii, ca și ingușii, au avut mult de suferit din partea ocupanților ruși, în ultimii 400 de ani de stăpânire.

Aceștia s-au opus cu îndârjire acțiunilor trupelor ruse și mai apoi sovietice, s-au opus creștinării forțate (cecenii sunt musulmani sufioți moderați) și chiar educației, din acest motiv ajungând poporul caucazian cu cel mai mic grad de alfabetizare. Vezi Ingușetia.

Textul ce urmează din cartea Răzbunarea geografiei de R. Kaplan este edificator: ,,…cecenii musulmani s-au împotrivit armatelor țarinei Ecaterina cea Mare la sfârșitul secolului al XVIII lea și ale tuturor țarilor de după ea, pentru că atitudinea belicos/beligerantă a acestora își trage seva din modul de viață pastoral- muntenesc, în care a umbla înarmat pentru apărarea turmelor de capre și oi era un lucru normal.

Convertiți la islamul sufiot, mult mai puțin fanatic decât alte ramuri ale credinței islamice, ei și-au apărat zeloși pământurile de rușii creștini ortodocși” spune Robert. D. Kaplan.

Și în timpul, dar mai ales după al Doilea Război Mondial, cecenii au fost acuzați de colaboraționism cu trupele naziste, fapt pentru care cea mai mare parte a poporului cecen a fost deportată în stepele Kazahstanului sau în Siberia, de unde s-au întors mai puțin de  jumătate, în urma decretului de revenire dat la câțiva ani după moartea lui Stalin, în 1957.

Moartea prin înfometare, torturile și aducerea altor grupuri etnice, în special ruși și ucraineni,  în orașele și satele cecene, au schimbat inițial structura etnică a țării, dar sentimentele anti rusești au fost puternice și transmise din generație în generație au generat o natalitate mare în rândul lor. Azi, după două războaie civile și mii de morți, la care se adaugă exodul populației rusești, Cecenia a ajuns din nou să aibă peste 90% din populație de etnie cecenă.

Primul război cecen are loc între anii 1994-1996 și s-a desfășurat pe fondul unor decizii ale politicienilor ceceni care-și doreau independența, în anii tulburi de după dezmembrarea URSS, care a avut loc în 1991.

Liderul cecen Djohar Dudaev, fost general de aviație în armata sovietică, declară Cecenia ca republică independentă și respinge orice negociere între autoritățile federale de la Moscova și noua republică, fiind singura dintre toate entitățile autonome ale Federației Ruse care refuză termenii noii constituții. Numele dat de ceceni țării lor în urma deciziei din 1992, este Republica Cecenă Icikeria.

Ca urmare a acestui refuz, în decembrie 1994, trupele de securitate ruse decid să invadeze Cecenia, ocupând în scurt timp capitala Groznîi. După bombardamente intense, care cauzează mii de morți (din nefericire mulți civili ruși care locuiau în capitală și care constituiau elita educată a republicii) s-a declanșat un val de refugiați care s-au îndreptat către toate republicile din jur.

O regrupare a forțelor lui D. Dudaev, cu ajutorul mercenarilor daghestanezi, inguși și chiar arabi, a fost suficientă pentru a recuceri capitala, ucigând sute de soldați și luând ostatici o bună parte din trupele de ocupație. Războiul devastator pentru micuța republică se încheie cu un acord de pace în 1996, care prevedea că statutul Ceceniei va fi decis până în 2001.

Pe fondul sărăciei, dezastrului economic, corupției generalizate și împărțirii țării între clanurile mafiote, în 1999 se declanșează al doilea război cecen. Între timp, în republică, se instalează la putere o camarilă cecenă pro-rusă, apărată de peste 80 000 de soldați ruși cantonați în bazele militare din apropierea capitalei. 

Numeroșii lideri ceceni pro sau anti ruși sunt asasinați în diverse moduri, cele mai cunoscute fiind cazul liderului separatist Aslan Mashadov, ucis de agenți ruși ai FSB, cu o grenadă aruncată în buncărul său, în 2005 și cel al președintelui pro-rus Ahmad Kadîrov, ucis de o bombă aflată sub tribuna VIP a stadionului din Groznîi, în 2004, la parada militară de ziua victorie armatei sovietice în al Doilea Război Mondial.

Practic acest al doilea război cecen nu s-a terminat, el continuând azi sub forma unui conflict de uzură, dus de forțele pro ruse și de forțele de securitate ruse, cu diversele grupări rebele ascunse în munții și în satele Caucazului, sau cantonați în baze secrete din țările vecine, care susțin formarea unui califat musulman în această zonă. Vezi Daghestan, Ingușetia, Osetia de Sud, Georgia, Osetia de Nord, Kabardino-Balkară.

Conflictul din Ucraina- De gândit (1)

 

Selecție de pe fb-ul personal. 

De gândit:

-        - 24.03. Odessa este capătul de pod la războiului, al celui de sud, cel puțin. Este un oraș foarte iubit de ruși( rusificat aș spune, dpdv turistic) și poți spune că Putin nu-l va bombarda puternic. Sceleratul acesta a ucis însă sute de etnici ruși din Harkov, Herson, Mariupol, fără să-i pese vreun moment. Nu uitați că el s-a dus peste Ucraina ca să-i salveze pe etnicii ruși din cele două republici separatiste în special și din Ucraina în general! Odessa va avea ori soarta Mariupolului ( istrugere totală) ori va fi asediat până la epuizarea resurselor. Sper să nu rămână picior de copil, femeie sau bătrân în Odessa, bărbații pot lupta și rezista la nevoie. Asediul poate dura luni de zile, este un oraș care avea 1 milion de locuitori.

- Toată lumea vorbește de raderea de pe fața Terrei a orașului Mariupol. Despre asediul de o lună, despre drama populației civile de acolo. Corect! Să vă amintesc de asediul din Sarajevo, care a durat aproape 4 ani, nicio clădire nu a rămas neatinsă (Parlamentul și Biblioteca centrală au ars cu totul!), erau date în medie 330 de bombe pe zi, sârbii distrugeau sistematic orașul, criza de alimente a dus la lucruri imposibil de scris, un ou era cumpărat cu greutatea lui în aur,etc. Aceeași naționaliști sârbi, care acum urlă antivaccin lângă Nole sau ies în piețele din Belgrad să scandeze pro-Putin. Părerea mea este că Serbia și-a pus, prin poziționarea lângă Rusia, lacăt la orice tip de colaborare (nicidecum aderare) cu Europa civilizată. Nici măcar Lukașenko, nu a organizat demonstrații pro invazie, ba chiar a avut rețineri, sârbii în schimb sunt acum, de partea greșită a istoriei. Vezi aici Destrămarea Iugoslaviei, pe canalul meu de youtube: https://www.youtube.com/watch?v=Cfhk5u2LzKg

- Negocierile sunt o mare gogoașă propagandistică de ambele părți. Fiecare le încearcă dar nimeni nu este dispus să cedeze, pentru că lipsa de încredere este viscerală. Și chiar dacă s-ar întâmpla minunea încheierii unui acord, ce sau cine mai are încredere în Putin? Ce garanții poate oferi acest individ că punctele negociate într-un acord de pace sau măcar într-un ceasefire vor fi respectate de armata rusă? Contează și cu cine negociezi. Criminalul de la Kremlin, n-are scrupule, n-are milă, n-are reguli (de război măcar), eu n-aș merge nici pe același trotuar cu el, darămite să negociez...

- De altfel, Rusia are o lungă istorie de acorduri de care a uitat sau pe care cu greu le-a respectat. Să vă spun despre episodul garanțiilor pe care ni le-a oferit înainte de Războiul de Independență, și de care  a cam uitat după aceea? După lungi și intense intervenții ,,și-au amintit” ce ne promiseseră dacă intrăm alături de ei contra otomanilor. După pacea de la San Stefano( unde țara noastră nu a fost aceeptată ca parte beligerantă, dee,  interesele marilor țări nu se puteau împiedica de un ciot), România a avut nenumărate intervenții pe lângă țar și Gorceakov pentru a respecta integralitatea teritoriilor românești și să ofere garanția că nu va pretinde niciun teritoriu de la tânăra țară din nordul Balcanilor.

- S.P. Huntington, vorbea în Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, din 1996 despre Rusia ca despre un stat sfâșiat, un stat care se modernizează fără să se occidentalizeze, pentru că nu împărtășește cu Europa modelul de dezvoltare economică și culturală. Consideră că este un stat ne-occidental, inima lumii ortodoxe, care va intra în conflicte viitoare, conflicte ce vor avea drept cauze ciocnirile civilizaționale, culturale, și nu cele ideologice sau economice( deși cel de azi are și aceste componente). Noua ordine mondială și noua cortină de fier este consecința acestui baleiaj între lumi, pe care Rusia l-a administrat-prost și autoritar-zeci de ani, cu punctul de irumpere acum. Acum se scrie cu adevărat viitorul acestui stat, care în orice ecuație planetară va avea același model, de stat sfâșiat cultural.

-Discursul lui Biden de sâmbătă seara poate însemna două lucuri, ori anunță sfârșitul unui război fratricid, local, între țări, absurd și inept, dintr-o regiune a lumii, ori anunță ceva mult mai mare și mai important, un război -al treilea?- care poate aduce multe distrugeri. Un al treilea atipic, pentru că va fi dus de o lume întreagă împotriva unui singur și unic agresor. Bine, dacă luăm cele patru state amețite care mai votează la ONU pentru Rusia iese de o alianță crizată și alienată. Belarus, care poate avea soarta Ucrainei dacă mișcă în front, Coreea de Nord, natural, ca între dictaturi, Eritreea un stat cu un regim sângeros, fără instituții democratice, foarte asemănător cu Rusia și Siria condusă de Assad, care  îi datorează lui Putin rămânerea la putere.

-Mă gândesc dacă rusul de rând, care are cât de cât acces la vreo sursă externă de informare, se întreabă cum de o lume întreagă s-a întors de o lună împotriva țării sale? Cum, ce s-a întâmplat de toate țările care erau considerate prietene au ezitări acum? De ce mesjele lui Putin sunt din ce în ce mai belicoase, mai propagandistice, mai apăsate? De ce o operațiune specială militară durează de cinci ori mai mult decât cea din Georgia din 2008 sau ca cea din Crimeea? Unde este glorioasa armată roșie și bravii săi militari, care au apărat țara aceasta micuță și pacifistă, în multele războaie pe care ei și conducătorii lor kaghebiști nu le-au dorit....?

  C   

Războiul din Georgia 2008- explicat

Războiul din Georgia din 2008 reprezintă o necesară punere în context cu ceea ce se întâmplă azi în Ucraina. Până la un punct piesele jocului geopolitic se potrivesc, dar Saakashvili nu este Zelenski și nici Georgia nu este la granița NATO și a UE. Războiul de șase zile care a încremenit Georgia în timp și în așteptările sale prooccidentale, este un exemplu despre cum trăiește și visează o țară liberă, în preajma colosului sovietic, că rus nu mai este de vreo lună încoace. Vă pupă proful Irașcu! Gânditul este liber și gratis!Am depășit 1500 de subscriberi și pentru asta vă mulțumesc. Hai cu 2000!

Geopolitica războaielor civile

Va invada Rusia Moldova?

Moldova devine o zonă fără o mare miză strategică, în condițiile războiului din Ucraina. Iubesc Moldova, frații noștri de neam trebuie ajutați, dar cu acordarea de cetățenie. Atât! Teritoriul moldovenesc nu va mai conta mult timp, pentru că Rusia, dacă va câștiga, are alte obiective, gen Delta( Chilia), Bugeac, Transnistria, Marea Neagră, Tisa, etc. Urmăriți filmulețul si nu mă înjurați, situația asta este prea gravă ca să vă luați de cei ce spun adevăruri... Vă pupă proful Irașcu!

De ce Rusia nu va invada România

De ce Rusia nu va invada România niciodată? Pentru că suntem în cea mai mare alianță militară din istorie. Suntem în NATO și vom rămâne în NATO, indiferent cât de mult ne plac americanii sau nu. Asta în pofida trolilor de tip sovietic din spațiul media care sperie românii sensibili la naționalism, care laudă Maica Rusie.Gnditul este liber și gratis! Vă pupă proful Irașcu! Subscribe!

Rusia va invada Ucraina - Cum s-a ajuns aici?

Un video de actualitate despre conflictul care stă să izbucnească în Ucraina, cu Rusia în rol de agresor și cu americanii, NATO și România ca susținători ai Ucrainei. Poate întrebările voastre vor găsi niște răspunsuri. Gânditul este liber și gratis. Nu uitați să dați subscribe, nu mai este mult până la 1500 de urmăritori!

Războiul din fosta Iugoslavie.

Războiul din fosta Iugoslavie. Un subiect, greu, dificil de abordat, cu o componentă foarte tristă și sângeroasă, pentru tot ce au însemnat Balcanii anilor 90. Pentru noi românii, a fost destul de emoționant pentru că o țară pe care o apreciam, un vecin socialist, de multe ori altfel decât România, s-a destrămat în acest mod, prin implicarea armelor și prin propagarea urii etnice și a celei religioase. Au rezultat 7 state, două sunt deja în UE, unul este nerecunoscut de noi, iar celelalte  4 rămân suspendate între interesele Rusiei și vocația lor europeană, deturnată de xenofobie, ură și discriminare.Gânditul este liber și gratis! Vă pupă proful Irașcu!

Apariție editorială în format electronic- Dicționarul conflictelor lumii 1945-2019

Dicționarul conflictelor lumii 1945-2019 , Irașcu Viorel
format electronic epub și pdf,
pe google play, 
poate fi cumpărat pentru 29 de lei, de aici

https://play.google.com/store/books/details?id=Kju8DwAAQBAJ

De asemenea, dicționarul poate fi procurat, în format pdf, de pe editura LETRAS, la 33 de lei

https://letras.ro/product/dictionarul-conflictelor-lumii-1945-2019-ebook-pdf/

Aș dori să aduc în atenție și:

Ghidul mănăstirilor catolice din România: al caselor, centrelor, oratoriilor, institutelor seculare, congregațiilor și ordinelor catolice, Irașcu Viorel

poate fi cumparat pentru 17 lei , în format pdf, de aici

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Zonele neutre ale globului-teritorii post conflict

Zonele neutre sunt teritorii care delimitează sau mărginesc zone de conflict, zone aflate la granița dintre două state sau entități teritoriale. În dreptul internațional zonele neutre sunt teritorii amenajate special pentru noncombatanți.

Zonele demilitarizate au fost inițiate in diverse situații post conflict, cum au fost cele dintre Gibraltar și teritoriul spaniol, cea de pe linia Nistrului, dintre Transnistria și Republica Moldova sau actuala situație de la templul Preah Vihear, de la granița dintre Cambodgia și Thailanda, vezi Thailanda.

* Zona neutră dintre Arabia Saudită și Kuweit, a existat până în 1970, în urma unui accord, pentru exploatarea petrolului în zonă. Avea peste 5000 de kmp, și a revenit Arabiei Saudite, în urma unei înțelegeri cu Kuweitul.

* Zona neutră dintre Arabia Saudită și Irak are o formă de romb de peste 7000 de kmp, care a persistat mult timp, în urma unui acord între sultanatul din Nejd( precursorul statului saudit) și Irak. Oficial, acest teritoriu a fost împărțit intre cele două țări în 1981, a dispărut formal de pe majoritatea hărților în 1991, după războiul din Golf, însă nu este clar dacă, azi Irakul este de acord  cu împărțirea realizată de fostul dictator Saddam Hussein.

* Zona neutră dintre orășelele spaniole Ceuta și Melila și teritoriul marocan, marcate de garduri electrificate și de senzori- vezi Ceuta și Melila

* Zona neutră demilitarizată din lungul paralelei de 38˚ dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, vezi cele două Coreei.

* Zona neutră cunoscută ca linia Attila, dintre Ciprul de Nord, ocupat de armata turcă în 1974 și Republica Cipru, zonă administrată în numele ONU,  de trupele britanice rămase pe insulă în două mari baze militare strategice. Vezi Cipru

Bosnia- genocidul din Srebrenica și războiul din fosta Iugoslavie

Bosnia- genocidul din Srebrenica și războiul din fosta Iugoslavie
Vizita în Salzburgul toropit de soarele de iulie, mi-a prilejuit momente de nostalgie, trăiri intense în cetatea de pe munte dar și un moment de tristețe. 
O listă uriașă cu nume ocupa o parte a pieței centrale din acest oraș, și câțiva voluntari împărțeau hârtiuțe cu amintirea a ceea ce s-a întâmplat la Srebrenica, în Bosnia, în 1995.

Se presupune că în gropile comune au fost aruncați peste 8000 de oameni, mai ales bărbați, băieți și bătrâni, cu vârste cuprinse între 13 și 78 de ani. A fost vorba despre o tragedie absurdă, o încercare de epurare etnică, considerată ca fiind cea mai mare din Europa, de după al Doilea Război Mondial.
Mai jos, aveți povestea tragică a conflictului din Bosnia, care a pustiit această fostă republică iugoslavă, între 1990-1995.

Bosnia și Herțegovina este una dintre cele șase țări desprinse din fosta republică federativă a Iugoslaviei, după sângerosul război balcanic dintre anii 1991-1995.

Bosnia și Herțegovina reprezintă azi o republică așa-zis independentă, aflată între Croația la nord și vest, Serbia la est și Muntenegru la sud și sud-est, cu o ieșire de doar 20 de kilometric la Marea Adriatică.

De fapt, această țară are două entități rezultate în urma războiului de separare din fosta Iugoslavie, Federația Bosnia și Herțegovina și Republica Srpska, care reprezintă aproape jumătate din suprafața țării și unde trăiesc sârbii ortodocși. 

În 1991 când începe procesul de destrămare al Iugoslaviei, parlamentul de la Sarajevo, dominat de slavii musulmani, ignoră înțelegerea numită paritate tri-națională, și organizează în 1992 un referendum prin care se cerea cetățenilor să se pronunțe pentru independență.

Acest referendum este boicotat de către sârbi, și în pofida acestui lucru, parlamentul de la Sarajevo declară independeța Bosniei, deși musulmanii nu dețineau decât 45 % din populație. După alegerile pluripartite din 1990 musulmanii acaparaseră deja toate funcțiile importante din republică, ignorând protestele minorităților sârbă și croată.

Acestea au fost condițiile care au premers apariția primelor tensiuni și amenințări între cele trei grupări etno-religioase din republică, asta pe fondul unor confruntări extrem de violente care avuseseră loc între sârbi și croați pentru regiunile Krajina și Slavonia.

Început în vara anului 1992, războiul din Bosnia a avut numeroase episoade absurd și extrem de sângeroase, care au inclus masacrarea a familii și sate întregi, genociduri și ucideri în masă, cum este cel de la Srebrenița din 1995 în care peste 8 000 de musulmani, mai ales bărbați și băieți, au fost uciși și aruncați în gropi comune.

Au rezultat peste 1 milion de refugiați din toate cele trei entități bosniace, slavă musulmanaă, sârbă ortodoxă și croată catolică, distrugeri masive ale infrastructurii și zeci de mii de pierderi de vieți omenești. 

Leon Wieseltier, redactor la The New Republic, spunea: ,,Un război împotriva genocidului trebuie purtat cu furie, pentru că este purtat împotriva unei furii’ cu privire la numărul uriaș de atrocități și gropi comune descoperite în timpul, dar mai ales după încetarea războiului în 1995, ca urmare a încheierii Acordului de Dayton( SUA).

Bosnia și Herțegovina are alura unui stat artificial creat, care se menține astfel doar datorită acordurilor internaționale, presiunii  susținute ale SUA și UE și forțelor de menținere a păcii.

În plus cele două unități administrative nu colaborează absolut deloc pentru netezirea asperităților post belice, funcționând practic ca două state aflate într-un conflict mocnit. Rezultatul este vizibil, Bosnia fiind astăzi alături de Macedonia și parțial Muntenegru, una dintre cele mai sărace, mai slab dezvoltate și mai fragile democrații din zona așa numitului ,,butoi de pulbere al Balcanilor”.

Kosovo un stat care trăiește din orgolii etno-religioase

Un stat tânăr, apărut în 2008, în urma conflictului sârbo-kosovar, situat între Serbia la nord, Muntenegru și Albania la vest și Macedonia la sud.

În 1389, în zona Kosovopolje din sudul fostei Iugoslavii, are loc o bătălie foarte importantă între armatele sârbe și cele otomane, bătălie din care sârbii ies înfrânți și care pecetluiește soarta acestei țări pentru următorii aproximativ cinci sute de ani. 

Este transformată în provincie a Imperiului Otoman, câțiva ani mai târziu.
Azi, în zona de sud a fostei Iugoslavii, după ani de lupte și atentate teroriste se naște un nou stat, în care populația de origine albaneză deține un procent de 90%, iar sârbii doar 10 %.

Bătălia de la Kosovopolje reprezintă momentul în care turcii încep să impună religia musulmană locuitorilor sârbi sau albanezi, cei mai mulți dintre albanezi acceptă această nouă religie, ceea ce le conferă un alt statut în fața stăpânirii otomane, în timp ce sârbii nu renunță la religia ortodoxă (asta include și o latură religioasă a conflictului, pe lângă cea etnică).
Aceste elemente creează cadrul unor acțiuni de separare pe criterii etnice și religioase între sârbii care, deși erau în minoritate în această zonă, ei conduceau practic Iugoslavia de atunci.
După 1990 când statul iugoslav se destramă, în Kosovo apar mișcări de protest și grupări teroriste, care cer eliberarea kosovarilor de sub dominația sârbă, cea mai cunoscută este UCK- Armata de Eliberare din Kosovo, care inițiază lupte împotriva armatei sârbe, soldate cu mii de morți (inclusiv gropi comune și epurare etnică, din ambele părți) și cu peste 700 000 de refugiați kosovari (în special, în Albania și în Macedonia vecină), în aprilie 1999.
După retragerea sau mai bine zis, îndepărtarea de la putere a lui Slobodan Miloșevici și apoi după moartea acestuia, se creează condițiile pentru ca această republică autonomă din sudul Serbiei să-și declare independența în februarie 2008(multe state au recunoscut independența țării, la cererea SUA, dar nu și România, Spania, Slovacia sau Cipru- țări cu probleme etnice recunoscute).
Forțele ONU rămân în dispozitiv, numindu-se în continuare KFOR (Kosovo Force), forțe care numără și soldați și jandarmi români.
Iată cum visul naționaliștilor sârbi de a crea o mare Serbie, care să includă enclavele sârbești din Bosnia, Croația sau Macedonia, este destrămat, în așa măsură încât teritoriul sârbesc este ciopârțit azi și redus la o suprafață nesemnificativă în raport cu aspirațiile lor naționaliste.
Ambițiile politice și naționaliste ale lui Slobodan Miloșevici și ale altor politicieni sârbi, lipsa de viziune politică, implicarea Rusiei care a găsit aici teren fertil pentru acțiuni anti occidentale, administrarea haotică a tensiunilor etnice, au înjumătățit practic teritoriul Serbiei.

Azi, Kosovo este cea mai săracă țară din Europa, instituțiile democratice sunt încă în curs de înființare și de consolidare, tensiunile etnice amenință permanent statbilitatea tării, iar dependența de ajutorul financiar extern se perpetuează și fac din Kosovo un stat artificial, un stat asistat, care trăiește din orgolii etnice și religioase.