Un stat aflat în extremitatea estică a
continentului asiatic și care ocupă jumătatea nordică a peninsulei Coreea,
având ca vecini China și Rusia la nord și la sud, Coreea de Sud (pe paralela de
38˚ latitudine N, linie stabilită arbitrar la
încheierea conflictului din 1950-1953).
După
al Doilea Război Mondial și retragerea ocupației japoneze, teritoriul
peninsulei Coreene este declarat independent, dar intră sub ocupație rusească,
nordul și sub cea americană sudul.
În 1948 Kim Ir Sen( sau Kim Il Sung),
liderul comuniștilor coreeni proclamă în nord, Republica Populară Democrată
Coreeană, pentru ca doi ani mai târziu trupele comuniste din nord să invadeze
sudul.
Acest
lucru avea să genereze tensiuni puternice, astfel că în 1950 izbucnește un
război civil devastator, în care se confruntă trupe coreene susținute de cele
două mari puteri mondiale. Războiul face extrem de multe victime în rândul
civilor, peste 3 milioane de coreeni pierzându-și viața dar și numărul
soldaților morți se apropie de 1 milion.
Războiul
civil se încheie cu un acord (Panmunjom, 1953) care trasează o graniță
arbitrară pe paralela de 38˚
lat.N, unde se află o zonă neutră demilitarizață( 4 km lățime și 250 km.
lungime), urmată de două granițe foarte militarizate și securizate, mai ales
cea nordică, considerată cea mai bine păzită frontieră din lume.
Statul
comunist în care deja se inițiase o reformă agrară foarte agresivă, o
naționalizare masivă a tuturor mijloacelor de producție și a băncilor,
consfințește rolul de far călăuzitor al lui Kim Ir Sen, care în 1972 este ales președinte pe viață.
Este
momentul în care cultul personalității este ridicat la rang de artă de către
propagandiștii regimului nord coreean, element care va fi preluat și de regimul
comunist al lui Nicolae Ceașescu, după vizita acestuia în RPDC.
Începând
din 1950, odată cu sprijinul militar necondiționat primit de la cei doi mari
aliați, RPDC, primește și un important ajutor financiar de la China și de la
URSS, astfel că în 1960, Coreea de Nord avea o economie și o infrastructură
mult mai bună decât vecinul său din sud, rămas în sfera de influență
occidental/americană și confruntat cu numeroase lovituri de stat.
Până
la moartea sa în 1994, Kim Ir Sen conduce autoritar țara, relațiile cu Moscova
devin destul de reci, aliatul cel mai vechi și mai apropiat rămânând, până azi
China, în ciuda clarelor diferențe de abordare a comunismului.
Fiul
său Kim Jong Il, continuă politica dictatorială izolaționistă a tatălui său,
chiar dacă în 2000 semnează un tratat de reconciliere cu Coreea de Sud, prin
premierul de atunci Kim Dae Jung.
În
2002 RPDC anunță că renunță la restricțiile impuse în privința programului
nuclear, și decide să continue acest program , ceea ce tensionează relațiile
externe cu comunitatea internațională și mai ales cu SUA.
Dependentă
de ajutorul extern, Coreea de Nord, alege să se izoleze și mai mult de
comunitatea internațională, prin provocările permanente pe care le adresează
vecinului din sud și Japoniei.
Vulnerabilitățile
acestei țări vin din imposibilitatea de a asigura hrana pentru toată populația,
clima mai umedă, relieful muntos și solul destul de sărăcăcios și sărăturos,
nefiind aliați în crearea independenței alimentare.
Inundațiile
din 1995 și 1996, secetele devastatoare din 1997 și 2000-2001, au adus țara în
pragul foametei și al colapsului, la toate acestea adăugându-se și prăbușirea
regimurilor comuniste din 1990 și implicit a piețelor de export principale ale
Coreei de Nord.
Azi,
regimul dictatorial al lui Kim Jong-un este considerat mai sângeros decât al
tatălui și bunicului său, iar posibilitatea de reluare a negocierilor cu Coreea
de Sud, care să vizeze o eventuală reunificare sunt excluse.
După
2011, regimul lui Kim Jong-un, devine unul agresiv la adresa Coreei de Sud,
prin provocări numeroase, cu rachete balistice lansate în Marea Japoniei, totul
culminând în 2013 când parlamentul de la Phenian, declară țară putere nucleară, cee ce declanșează o
criză nucleară fără precedent și o intensificare a manevrelor americano-sud
coreene din zona coastelor peninsulei coreene.
Aceste
tensiuni sunt în continuare exacerbate de excesele dictatoriale ale liderului
nord coreean, dar și de atitudinea belicoasă a noului lider de la Casa Albă,
Donald Trump, care răspunde extrem de agresiv, ultima ieșire din 2017, având
loc în timpul unui discUrs ținut de la tribuna ONU. În scurt timp Coreea de Nord
răspunde prin manevre militare și amenințând cu trimiterea de rachete
purtătoare de bombe cu hidrogen către cei trei mari dușmani, Coreea de Sud,
Japonia și SUA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu