luni, 9 mai 2011

Pirații secolului 21

Eritreea este tara cu iesire la Marea Rosie cu legatura spre stramtoarea Bab-el-Mandeb si Golful Aden
Yemenul are la sud Golful Aden- scena celor mai numeroase atacuri ale piratilor din Oceanul Indian; tara saraca unde exista la propriu tarabe sau magazine unde armele se vând ca pâinea sau tigarile ( vezi revista National Geografic, nr .din feb.2005)

Singapore este punctul de unde începe sau se termina Strâmtoarea Malacca, locul unde piratii indonezieni prada vapoarele asa cum hotii fura masinile din parcari

Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume, loc destul pentru pirati sa ascunda orice vapor, mai ales ca autoritatile sunt depasite de fenomen

Somalia- sau statul care nu exista decât pe harta, este locul unde piratii se simt cel mai bine, oricum nimeni nu-i deranjeaza, asa ca fura absolut tot ce gasesc pe nave, urmariti harta si vedeti ca litoralul tarii masoara mii de km.

Poate ati auzit sau nu dar exista si astazi pirati care ataca navele in diferite colturi ale lumii sau mai bine zis ale marilor si oceanelor.
Daca vechii corsari atacau si ucideau tot ce le statea in cale, astazi piratii moderni se multumesc cu ce gasesc la bordul vaselor sau, daca sunt bine organizati, cu o rascumparare de la patronul sau armatorul vasului.
Concret, cele mai multe atacuri se produc in strâmtoarea Malacca, in Asia de SE , pe un coridor lung de 800 de km, ce desparte Peninsula Malacca (prelungirea sudica a mari Peninsule Indochina, la capatul careia se afla statul Singapore) la est, de Insula Sumatra (sau Sumatera- cea lovita groaznic de tsunami-ul din decembrie 2006) la vest.
Aici piratii indonezieni acosteaza nave de mici dimensiuni (remorchere, barje, iahturi, cargouri) cu salupele lor ultra rapide, mai ales noaptea, urca pe vas si confisca tot ce este important, iar daca cumva comandantul are si bani in seif, atunci prada este si mai mare.
Dar uneori se ia toata marfa din cală, iar daca vaporul le place, il duc intr-un port secret il vopsesc si il vind la firme fantoma interesate de vapoare pentru traficul de droguri.
Aici au fost raportate cele mai multe atacuri in ultimul an, iar la Kuala Lumpur (capitala Malaieziei) este un centru de combatere a pirateriei pe mare.

Dar atacatorii indonezieni, malaiezi sau singaporezi sunt greu de prins din moment ce Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume cu peste 13000 de insule si insulite, asa ca autoritatile lupta intr-un fel cu morile de vânt.
O alta zona ,, fierbinte '' este Marea Arabiei si Golful Aden situate in extremitatea de est a Africii, acolo unde navele trec din Oceanul Indian, prin strâmtoarea Bab-el Mandeb in Marea Rosie, spre Canalul Suez si Marea Mediterana.
Aici piratii somalezi sunt cei mai duri atacator, pentru ca in Somalia practic nu exista guvern, nu exista paza de coasta, nu exista institutii datorita razboiului civil (etnic) ce tine de 20 ani.
Din acest motiv pe coasta somaleza, care are multe mii de kilometri deschidere la Oceanul Indian au proliferat grupari mafiote bine organizate cu tineri pentru care posesia unei arme face diferenta dintre foame si belsug, dintre saracie si avutie si nu in ultimul rând dintre viata si moarte, grupari care sunt informate despre traseul navelor de catre informatorii lor situati in porturile importante din zona ( Aden- capitala Yemenului; Mogadischu- capitala Somaliei, Djibouti), astfel ca intercepteaza la fix navele, confisca incarcatura si cer recompensa pentru echipajul luat ostatic.
Sunt dotati cu celebrele AK -47 (Kalashnikov) au statii de emisie-receptie, telefoane mobile si bărci rapide.
Au existat cazuri când comandantii navelor si-au luat masuri suplimentare, au fost vigilenti şi au pus marinari de paza dotati cu furtune de incendiu (acestea au o presiune uriasa si pot lovi un om cu puterea unui glont) au reusit sa respinga atacuri. Inclusiv nave romanesti au fost atacate sau nave straine cu echipaj romanesc, uneori prin manevre rapide capitanii au evitat interceptarea de catre salupele somalezilor, a vaporului acestia renuntând la urmarire.
Navele militare trimise de tarile puternice ale caror flote au fost atacate, patruleaza prin apele internationale din dreptul Somaliei si Yemenului pentru a descuraja orice tentative. Alte zone cu pirati sunt sunt in apele Golfului Guineii din dreptul Nigeriei si unde ,,petropiratii'' ataca tancurile petroliere ce pleaca de la rafinariile nigeriene de pe coasta.
Sau in zona Marii Caraibilor unde piratii se multumesc sa atace iahturile venite in voiaj la puzderia de insulilte tropicale din Antilele Mici (Martinica, Grenada, Barbados, Antigua, Curacao)

joi, 17 martie 2011

Qatar- minunea din Golful Persic



Qatarul este un stat situat pe o mica peninsula dintre Emiratele Arabe Unite la est si Arabia Saudita la vest si la sud, patrunzand adanc in apele Golfului Persic ( la malul caruia mai au iesire Emiratele Arabe Unite, Irak, Iran, Kuweit, Oman, Bahrain si Arabia Saudita) .

Probabil una dintre cele mai bogate tari ale lumii (produs intern brut pe cap de locuitor de 12000 $), este supus unor presiuni puternice de catre cercurile islamiste din lumea araba, care reclama faptul ca Seicul Hamad bin-Jassem a acordat prea multe libertati oamenilor (femeile au drept de vot! si dreptul la educatie superioara iar asta intr-o tara araba este aproape o blasfemie) si a facut o alianta cu SUA, permitindu-i acesteia sa construiasca baze militare pentru fortele terestre si aeriene, pe teritoriul sau minuscul.

In plus de asta a finantat postul de televiziune Al Jazeera, care aduce stiri adevarate si nu falsitati traditionale tipice pentru televiziunile oficiale in casele a peste 35 de miloane de arabi. Amenintarea vine chiar din interiorul tarii de la adeptii wahhabismului (religie de stat si in Arabia Saudita bazata pe interpretarea stricta a islamului, initiata de Muhammad Wahhab in 1744) care nu sunt de accord cu directia impusa de seicul cu diploma de Oxford si Sandhurst si care doresc o forma mai rigida a islamului, propovaduita prin grupuri de misionari numiti Da’wa.

duminică, 9 ianuarie 2011

Somalia sau statul care nu există!





Inceputul sfârșitului

După declararea independentei, realizata în urma unificării Somaliei Britanice cu Somaila Italiană, în 1960, la putere ajunge generalul Mohammed Siad Barre( în 1969), conducătorul Consiliului Revoluționar Suprem.



Desi ideea unei Somalii Mari se soldase cu un eșec de proporții, în urma revendicarii teritoriilor cu populatie somali din Etiopia( Reg. Ogaden si Hawd), Djibouti( fosta Somalie Franceză) si Kenya( Districtul Nordic), programele de reformă cu care vine noul dictator se înscriu pe linia apartenentei la miscarea marxistă. Siad Barre obtine astfel sprijinul statelor comuniste si mai ales al URSS.

Societatea somaleză este puternic ancorata în traditie, care își trage seva din isalmism, religie care domina în proportie de 99 %, desi fărâmițarea etnica este puternica. Reformele dau gres, dictatura partidului unic împinge tara în noi razboaie, cu Etiopia (1977-1978) stat care se bucura la rândul lui de simpatia URSS-ului. Are loc astfel o răsturnare de situatie după 1981, când Siad Barre accepta constriurea de baze americane în capitala (Mogadiscio/Mogadishu) si in cel mai mare oras nordic -Berbera. In cele din urmă în 1988, izbucneste un razboi civil care va pustii țara si care va genera o lupta acerba între clanuri, etnii, factiuni rebele si guvern.



Încercări eșuate de redresare

Dictatorul părăsește Somalia in 1991, lăsând țara într-o disolutie, care va avea ca finalitate, proclamarea independentei Somaliei Britanice, asa numitul Somaliland, nerecunoscută însa de nimeni. În 1992 o interventie militara a ONU, initiata de SUA ca fost aliat, se transforma in cea mai usturatoare înfrângere pentru trupele americane, de la războiul din Vietnam încoace.
Cauza o constituie haosul generalizat din țară, lipsa autoritatii de orice fel, clanurile mafiote si angajarea militarilor americani, veniti ca forte de menținere a pacii, în conflictele dintre grupurile rivale.



Ultimul element care mai ținea sau sustinea țara, erau misiunile ONU, prin care acestea acordau ajutoare în alimente si medicamente în taberele de refugiati sau în zonele de conflict, însă și acestea se retrag în 1995, lasând tara prada bandelor mafiote, conduse de diferitele clanuri care si-au împărțit țara și ariile de influență.



Clanurile

În Somalia exista șase clanuri principale, membrii lor fiind ori agricultori ori nomazi, structura familiilor este prea extinsa si eterogena, iar conduceerea se schimba des. Triburile cele mai mari sunt în nord-est si sud- Darod, si în sud vest- Digil. Astfel zonele unde autoritatea clanurilor este mai mica se afla în marile orale, jurisdicția guvenului de la Hargeysa( Somailand) nu trece astfel de marginea orasului, dincolo de ele aflându-se un no man's land, unde domneste legea Kalshnikov-ului. Desele conferinte la care au fost invitate facțiunile rivale nu au dat nici un rezultat iar problema piratilor somalezi rămâne una acută.



O palidă speranță

În 1997 sefii clanurilor reusesc să se pună de acord, chiar daca în 1999 au loc lupte sângerose pentru cucerirea orasului Baidoa( la nord est de Mogadishu).Tot în 1997 se instaleaza o seceta puternică (Somalia oricum este o tară deșertică, chiar daca este traversata de Ecuator) care declanșează cea mai mare foamete din ultima sută de ani, fiind afectate peste 700 000 de persoane.
In aceste conditii în anul 2000 au loc alegeri si pentru prima dată de la declanșarea războiului civil este ales un parlament(acesta, culmea, are sediul la Nairobi în Kenya!), iar în 2004 un președinte, în persoana lui Abdullah Yusuf Ahmed.
Chiar si asa Somalia rămâne cea mai săracă țară africană si probail din lume, cu un produs pe cap de locuitor de 130 $( România are peste 7000), fără un sistem adminstrativ, polițienesc, judiciar, militar, educațional și sanitar.