luni, 6 decembrie 2010

Armenia și Azerbaidjan- enclave și războaie civile




Armenia este un stat situat în zona Caucazului de Sud (munți situati din punct de vedere geografic la contactul dintre Europa si Asia, între Marea Neagră la vest si Marea Caspica la est sau la contactul dintre civilizația occidentala și cea orientală -central asiatică) între Georgia, Azerbaidjan, Turcia și Iran.


Cunoscut ca fiind primul stat care a adoptat creștinismul ca religie de stat (301 d. Hr.), Armenia ca entitate statală trece prin istorie fiind zdruncinata si marcata de interesele marilor imperii regionale (roman, part, sasanid, otoman, mongol, persan, bizantin, tarist si sovietic), desi nu este o tara care sa atraga prin resurse. Comunisti includ în 1923, Karabahul de Munte- locuit de armeni, cu o suprafata de 4400 kmp si 190000 loc.-( Nagorno Karabah) în republica Azerbaidjan (locuita în majoritate de musulmani șiiti), devenind astfel una dintre cele mai mari enclave (teritoriu locuit de o populatie, alta decât cea din tara respectiva si cu granite si administratie proprie) din lume, împreuna cu Nahicevan (enclava azera din extremitatea de SV a Armeniei).

In 1988 protestele de strada de la Erevan (capitala țării), au drept consecinta refugierea a mii de azeri din Nachicevan in Azerbaidjan dar si sute de morti in pogromurile (ucideri în masa, dupa modelul hitlerist, aplicat evreilor) impotriva populatiei armene din Baku (capitala Azerbaidjanului, situata la malul Marii Caspice).

exemplu de enclava

Dupa dobândirea independentei în 1991, Armenia sustine si declararea independentei Regiunii Nagorno –Karabah, ceea ce declanseaza un razboi între cele doua tari, pâna in 1994, anul semnarii unui armistitiu dupa îndelungi negocieri între cele doua parti, cu medierea Turciei, Rusiei, SUA, OSCE si ONU.
De altfel, rolul Rusiei devine din ce în ce mai puternic în zona (vezi cazul interventiei rusești din Georgia din august 2008), din moment ce, de curând, rusii au întărit bazele militare detinute în aceasta țara cu efective militare de la bazele rusesti din Georgia, aceasta pentru a preveni, chipurile, declansarea de noi conflicte interetnice si interreligioase în zona (pentru că forțele rusești au în zonă statutul de ,, forțe de menținere a păcii' '!).

presedintele turc Abdulah Gul și cel armean Serzh Sarkisian, într-o strângere de mână istorică în 2009

De notat, că în zona de NV a Azerbaidjanului mai sunt câteva mici enclave armene unde sunt probleme, plus relatiile tensionate cu Turcia, datorita nerecunoașterii, de către aceasta din urma a genocidului (ucideri în masa) la care a fost supusa populația armeană din Armenia Mică (azi teritoriu turcesc unde se află si Muntele Sfânt al armenilor: Ararat -5165m) în 1915/16 (cifrele armene estimeaza la 1 milion de victime in timp ce autoritatile turce spun de câteva zeci de mii ).
De curând, un conflict diplomatic a izbucnit între Turcia si SUA , datorita unui proiect de lege ce viza recunoașterea de către aceasta din urma a genocidului comis de turci. Turcia ameninta cu blocarea bazei americane de la Incirlic ( SE Turciei), de unde SUA trimite avioane cu trupe si sprijin logistic în Irak. Au fost demarate negocieri de ambele parti, Turcia si Armenia pentru relansarea relațiilor, în 2009 într-o întâlnire care a avut loc la Bursa.

Presedintele Azerbaidjanului Ilham Ayiev

Azerbaidjanul este un stat situat în partea de est a Caucazului, cu ieșire la Marea Caspică (cel mai mare lac din lume si posibil cel mai mare rezervor de petrol din lume ), cu rol geostrategic ( la Marea Caspică mai au ieșire si Rusia ,Iranul, Turkmenistanul si Kazahstanul ) si mai ales economic, în ideea reducerii dependentei energetice a Europei de petrolul si gazul rusesc.
Conflictele pe care le are Azerbaidjanul se leaga bineînteles de Nagorno- Karabah (vezi Armenia ), iar recentele măriri ale cheltuielilor militare sunt legate si de programul de repatriere al azerilor din enclavele din Armenia.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Myanmar( Birmania)- junta militară și călugării budiști

laureata premiului Nobel pentru Pace, Aung San Suu Kyi


Unul dintre cele mai putin cunoscute state din Asia, unul dintre cele mai sarace state din Asia si poate cel mai inapoiat stat din Asia de Sud-Est, desi probleme mari sunt si in Laos, Cambodgia sau Vietnam.

Este greu sa incerci sa descalcesti itele etnico-lingvistico-religioase din acesta parte de lume.In primul rind conglomeratul etnic si lingvistic reprezinta o provocare pentru oricine citeste despre acesta tara. Birmanii sunt majoritari, urmati de shani, karen, rohingya, mon si kachin, raspinditi prin imensele podisuri si paduri ce acopera acesta tara cu iesire la Golful Bengal.



Situata intre doua mari puteri si doua mari civilizatii, India in vest si China in nord-est, aceasta tara a trecut prin framantari politice si conflicte etnice nenumarate, si inainte de stapinirea britanica (care incepe in 1886 si se termina in 1948) si mai ales dupa retragerea acestora si dupa pustiitoarele lupte din al Doilea Razboi Mondial, dintre japonezi si britanici.



Neintelegerile politice cu cauze etnice incep sa apara rapid dupa declararea independentei, dublate si de insurgenta miscarilor comuniste manipulate de China( sunt inlatuarate prin lupte dure in 1995). In aceste situatii, armata a intervenit si a preluat puterea, in 1974 aparind partidul unic numit Partidul Programului Socialist Birmanez sub conducerea Generalului Newin, apoi dupa numeroase incercari de democratizare, armata revine la putere in 1988 cind se instaleaza o junta militara ce ingradeste toate drepturile castigate pana atunci.

manifestatie a calugarilor budisti pe strazile din R(Y)angoon-capitala tarii

In 1990 Liga Nationala pentru Democratie, condusa de Aung San Suu Kyi, castiga alegerile, dar conducerea militara nu recunoaste rezultatul alegerilor( sub pretextul elaborarii unei noi constitutii), ceea ce duce la grave incidente si manifestatii de strada, sfarsite cu plasarea in arest la domiciliu a activistei pentru pace si democratie( intre 1989-1995). Rezultatul a fost rusinos pentru junta militara, pentru ca Aung Kyi primeste in 1991 Premiul Nobel pentru Pace, ceea ce o legitimeaza in fata birmanezilor si a pricipalilor opozanti ai regimului, calugarii budisti.

Generalul Than Shwe

Acestia organizeaza manifestatii de strada, in contradictie cu principiile lor, in 2007 , care sunt reprimate cu brutalitate, de guvernul condus de Generalul-dictator Than Shwe, care conduce tara din 1992.
In 1995 minoritatea karen de la granita cu Thailanda si Laos este decimata si insurgentii ucisi, constituind o mare victorie a regimului impotriva secesionistilor, care alcatuiesc 6 % din populatie.

joi, 4 noiembrie 2010

Genocidul ugandez al lui Idi Amin si Obote




Cind se vorbeste de genocid, multi se gindesc la Holocaust, unii mai informati, la ce s-a intimplat in anii '90 in Iugoslavia iar altii la genocidul rwandez sau cel sudanez. Foarte putini au auzit despre singerosii dictatori ugandezi Idi Amin Dada si Milton Obote.



In 1962 Uganda isi proclama independenta, dar relativa prosperitate si stabilitate se spulbera odata cu indepartarea singeroasa de la putere a lui Mutesa II, de catre Milton Obote, ajutat de un colonel de armata pe numele sau Idi Amin.



Tara ia o orientare socialist-dictatoriala!?, cu partid unic si cu administratie centralizata, sub ferma conducere a acestui Obote. In 1971 se creeaza conditiile ca mai vechiul sau camarad de arme, Colonelul Idi Amin, sa il rastoarne de la putere pe Obote, acesta refugiindu-se in Tanzania vecina, de unde va conduce lupta impotriva dictatorii salbatice si singeroase, ce pustieste tara.

Acest Idi Amin, un fost boxer, se autoproclama FELDMARESAL, iar megalomania sa face inconjurul lumii, iar tara bogata si echilibrata cindva este aruncata in haos si razboi civil. Una dintre cele mai absurde dar si nastrusnice decizii este luata in 1972, an in care toti rezidentii asiatici(aici se numara si evreii, intentiile antisemite fiind evidente) si britanici sunt expulzati din tara iar nu mai putin de 300 000 de opozanti ai regimului sunt ucisi miseleste sau executati.
Obote

Ca si cum nu era de ajuns, in 1979, la un an dupa ce Amin declanseaza un razboi impotriva Tanzaniei, trupele acestei tari si rezistenta ugandeza condusa de Obote, ocupa capitala Kampala, iar acest singeros individ ia calea exilului( tocmai la prietenul sau Ghadafi, in Libia).



Obote incepe o politica de prigonire a opozitiei, iar regimul impus de el il egaleaza in cruzime pe cel al lui Amin. Pina in 1985 peste 200 000 de civili sunt ucisi, si alte citeva sute de mii se refugiaza in Tanzania. Acesta este inlaturat de la putere printr-o lovitura de stat condusa de Museveni, dar care nu incheie haosul si conflictele, pentru ca in tot acest timp tensiunile etnice dintre grupul de nord- sudanez, cel bantu-majoritar si cel nilotic se accentueaza, iar din Sudan o formatiune rebela numita Armata de Rezistenta a Domnului ataca grupurile de populatie bantu facind peste 100 000 de victime pina in 2007.

refugiati

Ultima si cea mai mare problema a Ugandei o constituie numarul mare de copii bolnavi de SIDA( peste 2 milioane, la o tara ce are populatia Romaniei si curios chiar si suprafata sa), practic cea mai afectata tara din lume, ceea ce ridica probleme medicale uriase, in conditiile in care stabilitatea interna este inca subreda, chiar daca actualul presedinte Museveni a fost reales de trei ori din 1996 pina azi.
Museveni

O ideea buna au avut cei de la Hollywood cind au turnat un film despre viata lui Idi Amin, cu un Forest Whitaker genial. Filmul se numeste ,,Last King of Scotland" si fost realizat in 2006.

luni, 18 octombrie 2010

Haiti- ţara lui Napoleon cel Negru, Papa Doc şi Baby Doc

sărăcie extremă


,,Baby Doc"

Este greu de scris despre Haiti, pentru ca acesta tara are, cred, cea mai zbuciumata istorie din cite am citit.
Situata in jumatatea vestica a insulei cu acelasi nume, si impartind-o cu Republica Dominicana, acesta tarisoara este considerata de mult timp cel mai sarac stat din emisfera vestica a Globului.

,,Papa Doc"

Negrii adusi pe plantatiile de trestie si tutun de colonistii francezi, formeaza azi peste 95% din populatia tarii. Intre acestia apare o figura providentiala, in 1791, sub numele de Francois Dominique Toussaint Louverture, care reuseste, cu armata sa de fosti sclavi sa respinga atacurile francezilor, englezilor si spaniolilor, fiind supranumit Napoleon cel Negru. Ironia sortii face ca el sa cada in miinile francezilor lui...Napoleon Bonaparte.



Anul 1844 este anul rupturii definitive intre vestul negru, de limba franco-creola si estul hispanic. Din acest moment istoria Haitiului se scrie cu mult singe, fiind un neintrerupt sir de dictaturi militare, absolutiste, puciuri militare si rascoale, genociduri si asasinate.
Desi o perioada a fost ocupata de trupe americane, in 1957, isi face loc pe scena unul dintre cei mai singerosi dictatori din America Centrala, un doctor de tara cu vederi extremiste, numit Francois ,,Papa Doc" Duvalier, care instituie un regim de teroare prin politia sa numita Tonton Macoutes, o combinatie absurda intre bande de tineri, politie secreta si miscare politica. Inamicii dictatorului nu erau numai metisii, fosta clasa conducatoare si elita politica a tarii, ci si adversarii sai negri.



Trist esta ca fiul sau, Jean-Claude numit si ,, Baby Doc", preia in 1971 friele puterii si continua dictatura de familie, aruncind tara intr-un haos politic si economic complet. Revoltele populatiei din 1986 forteaza famiglia conducatoare sa plece in Franta. Acesta deschide calea catre alegeri democratice , care au loc in 1990, cind un preot romano-catolic Jean Bertrand Aristide, este ales sef al statului, opozitia il determina sa fuga din tara, ceea ce antreneaza o interventie militara a SUA si a OSA (Organizatia Statelor Americane) combinata cu sanctiuni economice, impotriva unui stat care nu mai exista decit pe harta.

Jean Bertrand Aristide

Cultura voodoo, recunoscuta ca religie in 2003, si care este o combinatie intre animism si crestinism domina tara desi peste 80% din populatie se declara romano-catolica, se poate ca acest lucru sa fii netezit drumul preotului catolic la sefia statului.



Junta militara ce conduce tara este fortata la rindul ei sa plece in 1994, astfel ca fostul sef al statului este readus in functie, cu multa speranta. Dar rata uriasa a criminalitatii, marasmul economic in care se zbate tara de sute de ani, dar si orgoliile politice arunca tara din nou in haos. Distrugerile provocate de cutremurul din ianuarie 2010, au aruncat tara in urma cu zeci de ani, situatie din care se crede ca acesta tara nu-si va reveni.

palatul prezidential in ruine, in urma cutremurului

Alte date care întregesc tabloul de tara aflata in disolutie:
-cea mai mare rata de analfabetism din America Latina;
-cea mai mare rata a mortalitatii infantile din afara Africii, cu peste 200 de copii ce mor in primul an de viata, raportat la 1000 de copii nascuti vii;
-cea mai mica speranta de viata, de doar 57 de ani, din Emisfera Vestica;
-peste 60% din populatie nu are un loc de munca;
- doar un sfert din populatie are acces la apa potabila si la curent electric;
-cea mai mare rata de emigrare din tarile Americii;
-80% din populatie are un venit sub pragul minim acceptat.

luni, 11 octombrie 2010

Sri Lanka- conflict interetnic între singhalezi și tamili



O tara divizata de lupte interetnice si conflicte interreligioase situata la sud de India, in Oceanul Indian. De forma unei lacrime de pamânt ce curge peste strâmtoarea Palk, acesta insula numita cândva Ceylon, este martora unui razboi civil sângeros intre guvernul singhalez si tigri tamili din nord.

Cele doua mari grupuri etnice sunt singhalezii, originari din nordul Indiei, de origine indo-europeana, care ocupa insula locuita pina atunci de o populatie bastinasa inrudita cu papuasii si numita VEDDA , iar celalalt grup este format din indieni din sudul subcontinentului, de origine dravidiana, originari din statul indian Tamil, si de aici numele de tamili.



Populatia singhaleza domina structurile de putere ignorind mult timp cerintele celor din nordul insulei, iar aceasta duce dupa declararea independentei in 1972 la tensiuni si pogromuri impotriva majoritarilor dar si la actiuni teroriste care arunca tara in haosul unui razboi civil fara sfirsit.

Practic se infrunta doua religii: budista(69%) si hindusa(16%), doua grupuri etnice: singhalezi in centru si sud(82%) si tamili in nord si est (9%). Restul populatiei este alcatuita din mauri/arabi, burgi/europeni si vedda.

Conflictul nu este incheiat pentru ca gruparea TETE(Tigri Eliberarii din Tamil Ealam), condusa de Velupillai Prabhakaran-foto jos- (ucis intre timp de fortele guvernamentale in mai 2005) doreste un stat independent hindus in nordul si in estul tarii, iar guvernul nu admite acest lucru chiar cu pretul inflamarii relatiilor cu India vecina( acesta trimite un corp expeditioanar de pace in1987, misiune care se incheie cu un esec lamentabil).

In urma acestui conflict au murit mai bine de 60 000 de oameni, multi dintre ei minoritari tamili, adica civili nevinovati dar si majoritari singhalezi, ucisi in atacuri teroriste.Escaladarea tensiunilor determina in rindul populatiei majoritare un nationalism exacerbat ce duce la infiintarea unei grupari radicale ce lupta prin forta importriva tamililor-Deshapremi Janatha Vyaparaya si care nu accepta dialogul cu guvernul.

miercuri, 29 septembrie 2010

Nigeria - conflictul din Biafra








Nigeria se confrunta inca de la declararea independentei, in 1960, cu numeroase rasturnari de guvern si cu o instabilitate politica permanenta. Stat membru al OPEC(Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol) Nigeria este cel mai populat stat african cu peste 110 milioane de locuitori, ceea ce aduce dupa sine o serie de probleme de adminstrare a vastului teritoriu de aproape 1 milion de kilometri patrati.



In 1963 devine republica federala, iar in 1967 populatia majoritara din estul tarii IBO, scolita si educata de misionarii crestini, decide sa se separe de teritoriul Nigeriei. Acesta populatie crestina in mare parte si animista partial ,,statea'' la propriu pe un ocean de petrol pe care dorea sa-l adminstraze. Sustinuti de Franta, Portugalia si Spania( foste puteri coloniale si cu mari intererse economice in zona) acestia se inarmeaza si lupta impotriva guvernului federal condus de generalul Gowon, sustinut de Marea Britanie si URSS.
urmarile razboiului

Acest razboi civil se termina dupa trei ani in 1970, prin capitularea neconditionata a Biafrei, conflict ce lasa in urma sute de mii de refugiati si peste 1 milion de morti( dupa alte surse peste 2 milioane) precum si distrugerea capacitatilor de rafinare a petrolului.steagul Biafrei sus cu lt-col Ojukwa
iar jos steagul Nigeriei cu generalul Gowon

Puciurile si loviturile de palat conduse de armata continua si in 1975, 1876, 1983, 1985, 1993, 1994 si 1998 cind la putere se perinda diferiti generali, multi dintre ei fiind asasinati cind inca erau in functie. Conflictele etnice au drept cauza neintelegerile dintre populatiile HAUSA, din nord, FULANI,veniti din Guineea,YORUBA, din sud-vest si IBO din sud si est.noul presedinte

Alta cauza a conflictelor permanente o constituie religia, in principal dintre nordul islamic, consevator care se conduce dupa legea Sharia, degenerind intr-un fundamentalism islamic, si sudul crestin si animist.
In 2007 Umaru Musa Yar'Adua este ales seful statului, in urma alegerilor prezidentiale si parlamentare libere, ducind astfel la eliminarea -pentru cit timp?- a armatei din peisajul politic intern.

marți, 13 aprilie 2010

Honduras si El Salvador- războiul fotbalului sau războiul de 100 de ore



Cele doua ţări sunt situate în zona Americii Centrale continentale, fiind marcate constant în ulitmele decenii, de conflicte militare interne si de graniţă, determinate de perindarea la putere a unor junte militare.

Hondurasul are iesire la cele doua oceane, Atlantic( Marea Caraibilor) si la Oceanul Pacific, în timp ce El Salvador are iesire doar la Pacific. Originea conflictului este legată de o disputa de demarcare a graniţei în zona golfului de Fonseca, la care ambele tari aveau interese comerciale si strategice.


In 1969 cu ocazia disputarii meciurilor din campania de calificare pentru campionatul Mondial din 1970 din Mexic, cele doua tari s-au întâlnit pe terenul de fotbal în 8 iunie la Tegucigalpa(Honduras) si pe 15 iunie la San Salvador.
Toate acestea se întâmplau pe fondul unor tensiuni politice si sociale determinate pe de o parte de prezenta în Honduras a peste 300 000 de salvadorieni saraci, posesori de pamânturi, în urma unei reforme agrare iar pe de alta parte de disputele de granita mai sus amintite.

La al doilea meci din Salvador au început conflictele între cel doua galerii soldate cu morti din ambele tabere, cu masini incendiate si cu interventii ale armatei. La scurt timp armata salvadoriana, mult mai bine dotata si organizata invadeaza Hoandurasul si ataca cu aviatia diferite locatii din sudul tarii. Dupa patru zile de lupte, adica aproximativ 100 de ore, si dupa 2100 de morti în partea Hondurasului( civili si soldati) si 900 din partea Slavadorului, Organizatia Statelor Americane mediaza conflictul, care se va încheia oficial abia peste 11 ani în 1980 prin semnarea unui tratat de pace.

sâmbătă, 6 martie 2010

Genocidul din Cambodgia- Pol Pot şi Câmpiile Morţii


harta ţării ,,desenată,, de craniile copiilor ucişi

Pol Pot în anii '70 si în anii '90

viziunea unui artist

templele închinate victimelor dictaturii potiste se întâlnesc pe tot cuprinsul ţării


Multe s-au scris despre atrocitatile comise de Hitler, Stalin, Mao sau chiar Ceausescu si foarte putine despre inimaginabilul genocid comis de Khmerii Rosii ai lui Pol Pot în ,,Kampuchea Democratica" asa cum o numeau ei.
In 1975 vin la putere Pol Pot ca sef al guvernului si Khieu Samphan ca sef al statului, impunând printr-o noua constitutie un regim de teroare comunsita care izoleaza practic ţara si duce la ceea ce ei numeau REEDUCARE.
In numai trei ani populatia urbana a ţării dispare, fiind efectiv mutata la ţară pentru a munci pamânturile, astfel ca Pnom Penh-capitala tarii- ajunge sa aiba în 1976 doar 30 000 de locuitori!!
Asta nu ar fi nimic, dar regimul care se folosea de tineri de pâna în 20 ani cu creierele spalate, a ,,înteles " ca reeducarea se face prin ucideri în masă!
Concret, pâna în 1979 au fost ucişi peste DOUA MILIOANE de persoane, iar urmele acestor genociduri nu au fost nici măcar ascunse, toate craniile celor ucisi prin decapitare sau împuşcare fiind ,,depozitate" la marile intersectii, în aşa numitele Câmpii ale Morţii, sub forma de piramide ca sa aminteasca tuturor trecatorilor cine sunt si ce vor Khmerii Rosii.
Pâna si vietnamezii- si ei comunisti si trecuti printr-un razboi civil- n-au mai suportat excesele sângeroase ale dictaturii cambodgiene si au intervenit în 1979 înlaturându-i de la putere pe khmeri.
Asta însa nu a pus capat razboiului civil cambodgian care a continuat înca 20 de ani pâna la moartea lui Pol Pot si până la semnarea unui acord între factiunile care s-au luptat atâtia ani.
Guvernul sprijinit de vietnamezi a devenit ţinta unui razboi de gherile purtat culmea de trei formatiuni care s-au confruntat pâna atunci si anume: cea a Khmerilor Rosii îndepartati de la putere si responsabili de genocid, cea a printului Norodom Shianuk înlaturat de la putere de khmeri datorita relatiilor lui cu China comunista, si cea a fostului prim ministru Son San de sorginte burgheza si cu sprijin american.
In 1991, 16 000 de căşti albastre ale ONU sunt trimise pentru ca acesta tara sa iasa din marasmul razboiului civil si împreuna cu Norodom Shianuk si cu Norodom Sihamoni- fiul său si regele ţării din 2004- repun pe linia democratica acesta tara greu încercata.
Azi aproape 1 milion de cambodgieni traiesc în sudul Vietnamului, în Delta Mekongului nemai dorind sa se întoarca în tara înnecata în sânge. Nici cei peste 370 000 de refugiati din Thailanda nu au reusit sa se întoarca la casele lor, mai ales ca probabil n-au avut niciodata o casa.
Consecintele genocidului nu s-au sters: azi înca 83% din populatie traieşte la sate ca o consecinţă a ,,mutării" orăşenilor la munca, de catre khmerii rosii, câmpurile minate de toate armatele si gherilele cambodgiene înca fac victime si azi, în 1990 PNB/loc. era de 160 $ adica jumatate din cât era în 1960, azi este de 430$ , printre cele mai mici din lume, iar suprafata de pădure cu esenţe de lemn preţios a scazut de la 75% în anii '60 la 35% în 2000.

marți, 16 februarie 2010

Eritreea și războiul devastator cu Etiopia


oricine poate fi soldat!

Președintele Eritreei Isaias Afewerki, fost lider al Frontului de Eliberare( stânga)

se observă că Etiopia nu mai are ieșire la Marea Roșie, ceea ce creează multe probleme comerciale

soldat etiopian mort în 1998, anul declanșării conflictului de graniță




Problemele pe care le are azi Eritreea pleacă, ca de fiecare data în Africa, de la statutul de fostă colonie și de la gradul de subordonare vizavi de marile puteri din perioada războiului rece.
Fostă colonie italiană înca din secolul al XIX lea, Eritreea rămâne după al Doilea Război Mondial sub protectorat britanic, până în 1952, când Împăratul Etiopiei Haile Selassie include Eritreea într-o federație cu Etiopia, acordându-i prin constituție o largă autonomie.
Lucrurile se schimbă fundamental atunci când are loc înlăturarea de la putere a Împaratului(ce orientase țara către Statele Unite, inclusiv în ceea ce privește dotarea cu armament) de către o juntă militara condusă de un fanatic marxist, Locotenent-colonelul Mengistu Haile Mariam care practic anexează Eritreea declarând-o provincie a Etiopiei.
Frontul de Eliberare a Eritreei și falanga sa mai activă, Frontul Popular de Eliberare a Eritreei luptă, începând cu 1962, pentru ieșirea de sub dominația etiopiană.
Astfel, începe cel mai lung război de independență purtat pe teritoriul Africii, totul culminând cu prăbușirea regimului marxisto-sovietic al lui Mengistu în 1990 și cu cucerirea de către rebelii eritreeni a capitalei Asmara.
După o perioadă de relativă liniște, generată de recunoașterea de către Etiopia a independenței Eritreei, de organizarea unui referendum pentru independență și de un acord comercial prin care Etiopiei i se acorda un fel de ,,culoar de tranzit de mărfuri" către Marea Rosie, încep problemele de graniță în regiunea Badme, urmate apoi, pentru Eritreea, de conflicte de graniță cu Djibouti(vecinul din sud și concurent la Marea Roșie) sau cu Sudanul, acestea din urmă legate de diferitele facțuni tribale islamice susținute financiar de Etiopia( mai are dispute și cu Yemenul privind jurisdicția asupra unui arhipelag coraligen din Marea Roșie).
În concluzie, războiul care a măcinat cele două țări în ultimii aproape 50 de ani, s-a soldat cu peste 100 000 de morți și cu un milion de refugiați, care se deplasau dintr- parte în alta a țării, în functie de linia frontului, care se întindea pe 620 de kilometri.
Azi, ambele țări se zbat într-o sărăcie cruntă, ocupând ultimele locuri în ierarhiile internaționale care indică nivelul de dezvoltare, Eritreea era ultima dată pe poziția 178 în lume ( din 202 țări) cu un PIB de 220 de dolari /locuitor.