miercuri, 16 decembrie 2009

Comore- musulmani, război, sărăcie,faliment- reţetă africană


AHMED ABDALLAH SAMBI-presedintele de azi al Comorelor

Mohammed Bacar-liderul secesionistilor din Comore



rebel din insula Anjouan, inconjurat de trupe ale UA



Pozitia geostrategica, in Oceanul Indian, linga strimtoarea Mozambic, a acestor insule nu a adus decit conflicte si razboaie civile singeroase, acestei federatii alcatuite din trei insule.
Foste colonii franceze, acestea sunt populate de metisi rezultati din mixarea negrilor, a arabilor si a malgasilor( bastinasi din Madagascar), iar religia cvasidominanta este islamismul.
Dupa declararea independentei in 1975, Comore intra intr-o perioada de framintari politice tipice pentru statele nou create din Africa.
Astfel au loc mai multe lovituri de stat si asasinate ale presedintilor dar si multe tentative de separare (secesioniste) din partea insulelor componente.
Insula Mayotte, majoritar crestina ramine ,,teritoriu de peste mari al Frantei ", impotriva deciziilor ONU( asta indica gradul de nesimtire politica a marilor puteri coloniale, care dau rezolutii doar atunci cind interersele lor nu sunt afectate).
Incepind cu 1997 au loc masive manifestatii in insula Anjouan( a doua ca marime dupa Grande Comore sau Ngazidja), datorate unui colonel de jandarmi, Mohammed Bacar care instiga populatia la revolta impotriva guvernului de la Moroni.
Incepe un lung sir de conflicte civile intre fortele guvernamentale si militiile rebele din insula, soldate cu uciderea colonelului secesionist si restabilirea ordinii in insula Anjouan.
Acest control a fost dobindit si cu ajutorul trupelor UA(Uniunea Africana ) cu soldati sudanezi( nu inteleg ce cauta aici, cind Sudanul are probleme uriase in Darfur?) si mozambicani.
Federatia Insulelor Islamice ? Comore este astazi una dintre cele mai sarace tari de pe Glob, cu sub 500 de $ PNB/loc, cu militii rebele in Insulele Anjouan si Moheli( cu autonomie extinsa ), cu un dezacord cu Franta in privinta insulei Mayotte si cu o presiune a populatiei, uriasa( spor natural 31 la MIE!!).
Un cadru natural absolut fantastic, cu un vulcan activ in care se poate cobori in crater, cu rezervatii de broaste testoase uriase, cu cascade si plaje fascinante ar putea deveni un paradis turistic, asa cum Seycelles ( insula vecina de la nord ) sau Mauritius ( la sud) au reusit.

joi, 19 noiembrie 2009

Sierra Leone- cascadă de lovituri de stat și tichia de diamante



priviti acest copil care împușca oameni așa cum bea apa dimineața, și uitati-vă ce are în spate!!?

presedintele Ahmad Tejan Kabbah







Freetown-mizerie și saracie, sau invers sau oricum, tot asta înseamnă



 o asociere sângeroasă


Când portughezii au văzut forma peninsulei ciudate din Golful Guineei s-au gândit la un leu, mai precis la ,, Muntele Leu", astfel apărând pe hărțile vremii denumirea de Sierra Leone.
Ţară zguduită de războaie și probleme sociale imposibil de rezolvat, a ,,beneficiat" si de un ,,ajutor" de la Liberia vecină care are/a avut, un traseu politic asemănător.
Un teritoriu ce se dorea a fi o reîntoarcere la tradiție si la strămoși a ajuns pionul principal într-un război al diamantelor si orgoliilor tribale cum rar a văzut Africa, si Africa a vazut multe!
Aici au fost adusi sclavii eliberati din Indiile de Vest(Antilele) si din America de Nord, după ce o fundatie caritabila cumpară fâșia de coastă a Sierrei Leone.
Odată ajunsi aici, în acest ,,Hope Land", întemeiaza un oras, care nu se putea numi altfel decât Freetown, inutilă traducerea.
Pe stema țării scrie :Unitate- cinci grupuri etnice aflate în război; Libertate- prima constitutie stabileste principiul partidului unic, calea sigură catre dictatură; Dreptate- mii de copii soldati si sapte lovituri de stat militare.
Intre 1978 si 1991 tara este condusă de un partid unic si de un general pe nume Joseph Momoh, care nu reuseste sa ofere stabilitate tarii.
In 1992 este instalat la putere Valentine Strasser, care este si el înlăturat in 1996 tot de către militari.
In 1996 se organizeaza alegeri desi țara se afla în plin razboi civil, acestea îl aduc la putere pe Ahmad Kabah ce instituie un regim civil, dar si acesta este răsturnat de la putere în 1997.
În războiul civil intervine si Liberia care prin dictatorul Charles Taylor, sprijina unitatile rebele din Frontul Unit Revoluționar, acest lucru duce la aparitia a 1,5 milioane de refugiati și zeci de mii de morți.
Trupele din Nigeria si Guineea ajuta guvernul sa restabileasca autoritatea pe aproape jumate din teritoriul tarii, iar în 1999 cind haosul era generalizat trupe ale ECOMOG ( COMUNITATEA ECONOMICA A STATELOR AFRICII OCCIDENTALE) eliberează Freetown-ul din mâinile rebelilor si liberienilor, astfel se deschide calea unui dilog între cele doua factiuni.
Strazile din orasele tarii au devenit mici câmpuri de lupta pentru suprematia bandelor de copii înarmati, fara discernamânt si poate cei mai periculosi dintre combatanti.
In plus, interesele economice ale Liberiei si ale statelor occidentale în ceea ce priveste rezervele uriase de diamante si de rutiliu( dioxid de titan) au dus la iminente conflicte între triburi sau între traficantii de pietre pretioase ( vezi filmul Blood Diamonds cu Leonardo di Caprio).
În concluzie o tara supersaraca, falimentată de lipsa de autoritate și de civilizație, deși potențialul economic era și este, încă, unul uriaș.

Sierra Leone- cascadă de lovituri de stat și tichia de diamante



priviti acest copil care împușca oameni așa cum bea apa dimineața, și uitati-vă ce are în spate!!?

presedintele Ahmad Tejan Kabbah







Freetown-mizerie și saracie, sau invers sau oricum, tot asta înseamnă



 o asociere sângeroasă


Când portughezii au văzut forma peninsulei ciudate din Golful Guineei s-au gândit la un leu, mai precis la ,, Muntele Leu", astfel apărând pe hărțile vremii denumirea de Sierra Leone.
Ţară zguduită de războaie și probleme sociale imposibil de rezolvat, a ,,beneficiat" si de un ,,ajutor" de la Liberia vecină care are/a avut, un traseu politic asemănător.
Un teritoriu ce se dorea a fi o reîntoarcere la tradiție si la strămoși a ajuns pionul principal într-un război al diamantelor si orgoliilor tribale cum rar a văzut Africa, si Africa a vazut multe!
Aici au fost adusi sclavii eliberati din Indiile de Vest(Antilele) si din America de Nord, după ce o fundatie caritabila cumpară fâșia de coastă a Sierrei Leone.
Odată ajunsi aici, în acest ,,Hope Land", întemeiaza un oras, care nu se putea numi altfel decât Freetown, inutilă traducerea.
Pe stema țării scrie :Unitate- cinci grupuri etnice aflate în război; Libertate- prima constitutie stabileste principiul partidului unic, calea sigură catre dictatură; Dreptate- mii de copii soldati si sapte lovituri de stat militare.
Intre 1978 si 1991 tara este condusă de un partid unic si de un general pe nume Joseph Momoh, care nu reuseste sa ofere stabilitate tarii.
In 1992 este instalat la putere Valentine Strasser, care este si el înlăturat in 1996 tot de către militari.
In 1996 se organizeaza alegeri desi țara se afla în plin razboi civil, acestea îl aduc la putere pe Ahmad Kabah ce instituie un regim civil, dar si acesta este răsturnat de la putere în 1997.
În războiul civil intervine si Liberia care prin dictatorul Charles Taylor, sprijina unitatile rebele din Frontul Unit Revoluționar, acest lucru duce la aparitia a 1,5 milioane de refugiati și zeci de mii de morți.
Trupele din Nigeria si Guineea ajuta guvernul sa restabileasca autoritatea pe aproape jumate din teritoriul tarii, iar în 1999 cind haosul era generalizat trupe ale ECOMOG ( COMUNITATEA ECONOMICA A STATELOR AFRICII OCCIDENTALE) eliberează Freetown-ul din mâinile rebelilor si liberienilor, astfel se deschide calea unui dilog între cele doua factiuni.
Strazile din orasele tarii au devenit mici câmpuri de lupta pentru suprematia bandelor de copii înarmati, fara discernamânt si poate cei mai periculosi dintre combatanti.
In plus, interesele economice ale Liberiei si ale statelor occidentale în ceea ce priveste rezervele uriase de diamante si de rutiliu( dioxid de titan) au dus la iminente conflicte între triburi sau între traficantii de pietre pretioase ( vezi filmul Blood Diamonds cu Leonardo di Caprio).
În concluzie o tara supersaraca, falimentată de lipsa de autoritate și de civilizație, deși potențialul economic era și este, încă, unul uriaș.

duminică, 8 noiembrie 2009

Bishop - dictatorul din Grenada



Maurice Bishop -micul dictator

un spital distrus de bombardamentele americane

pușcașii marini, mândri de reușita lor

steagul Grenadei

harta țării, o imagine de paradis tropical cu plaje frumoase și palmieri

Grenada?
Cred ca 99,99% din locuitorii acestei planete nu au auzit si nu vor auzi de acest stat insular situat pe rama estica a arhipelagului Antilelor Mici din Marea Caraibilor.
In 1979, Maurice Bishop preia puterea in aceasta tara, printr-o lovitura de stat sângeroasa si instituie, in scurt timp, un regim marxist -leninist ajutat de Cuba lui Fidel Castro.
Acesta tara va deveni in urmatorii ani scena (cam mica totusi, pentru ca insula nu are de cât 305 kmp) luptei ideologice dintre Est si Vest, dintre cele doua mari blocuri militare conduse de URSS si SUA.
Acesta( Bishop) incepe colaborarea militara cu rusii si cubanezii, formându-si o armata disproportionat de mare prin comparatie cu nevoile si dimensiunea tarii (azi populatia numara 100 000 de locuitori iar 400000 au emigrat in alte tari), construieste un aeroport militar in fapt, dar comercial in acte, pentru a putea primi ajutor aerian si armament de la Havana.
Derapajele sale sunt intrerupte brusc de o factiune rivala din partidul sau, condusa de primul-ministru Coard, mult mai radical de stinga, decit seful sau, care il ucide pe Bishop iar pe guvernatorul britanic il aresteaza.
Organizatia Statelor Est Caraibiene solicita ajutorul SUA pentru o interventie in insule, datorita deteriorarii situatiei politice, situatie ce ameninta sa se transforme intr-un razboi civil ce ar fi antrenat si forte comuniste pro ruse din Cuba, Salvador sau Nicaragua pe de o parte si forte pro americane din Jamaica, Barbados sau Puerto Rico.
Pe 25 octombrie 1983, sub pretextul salvarii studentilor americani de la Universitatea din St. George(capitala) 7000 de puscasi marini si 300 din statele caraibiene ocupa in câteva ore micul stat insular si inving armata grenadiana, formata din 1500 de miltari si 600 de cubanezi.
Micul razboi se soldeaza cu moartea a peste 100 de oameni si are ca rezultat instaurarea unui guvern democratic intr-o tara care azi a devenit un paradis turistic remarcabil.
SUA s-au mândrit mult timp cu această intervenție, care a fost prima mare operatiune militara de dupa razboiul din Vietnam.

joi, 29 octombrie 2009

Namibia - apendicele apartheid-ului sud african


A fost mult timp cunoscută ca Africa de Sud-Vest, fără o identitate națională sau statală conturată, ca în cazul altor state africane colonizate de marile puteri europene.
Situată la nord-vest de Africa de Sud, aceasta țară a stat în umbra apartheid-ului, ca politică sau sistem de guvernare, bazat pe segregarea rasială instituită de minoritatea albă.
Fostă colonie germană, Namibia este ocupată în 1915 de trupele sud-africane, iar după cinci ani intră sub mandatul Ligii Națiunilor( precursoarea ONU).
Acest lucru este de neacceptat în viziunea africaaner-ilor de la Pretoria, care drept răspuns instituie regimul segregaționist și aici. Motivul refuzului, stă ca aproape întotdeuna, în interesele de exploatare a uriașelor resurse de diamante, neferoase, uraniu și aur.
În 1966 Adunarea Generală a ONU, decide schimbarea numelui în Namibia și plasarea acesteia sub administrarea sa directă. Republica Africa de Sud ignora această decizie, ceea ce are ca efect trecerea la acțiuni armate ale SWAPO ( Organizația Poporului din Africa de Sud -Vest), acțiuni care ating apogeul în anii '70 împotriva forțelor armate sud africane, bine dotate și foarte numeroase.
Bazele militare ale SWAPO din Zambia și Angola, precum și ajutorul primit din partea statelor cu regim comunist din Africa sau din lume, transformă acest conflict armat cu Africa de Sud, într-o scenă de luptă în care se înfruntă cele două blocuri ideologice din acea perioadă, comunist și capitalist. Exemplele sunt edificatoare: Coreea, Vietnam, Angola, Salvador, Nicaragua,etc.
Trupele cubaneze din Angola, aduse acolo ca ,,forțe de menținere a păcii" au și ele rolul lor în alimentarea cu logistică a SWAPO. Abia în 1989 au loc alegeri în Namibia, în 1990 este proclamată independența țării, iar primul președinte este liderul SWAPO, Sam Daniel Nujoma, care duce o politica de conciliere, ce asigura o oarecare stabilitate țării.
Baza navală de la Walvis Bay deținută de Africa de Sud, este retrocedată Namibiei abia în 1994.
În colțul nord-estic, există o fâșie, un coridor, numit Caprivi, unde o grupare rebelă numită Armata de Eliberare din Caprivi, condusă de de Mishake Muyongo, susținut de Botswana,  a întreprins actiuni de intimidare armată la adresa armatei namibiene( conflict încheiat în 1999), cu rolul de a destabiliza regiunea și de a separa coridorul Caprivi de Namibia. Acest coridor cu rol geostrategic important, a fost atașat la Namibia, din perioada stapânirii germane, cu rolul de a lega Namibia de bazinul fluviului Zambezi, în timp ce Botswana reclamă apartenența la zona sa nordică numită Chobe.



imagine din cel mai arid desert african, Namib






luni, 12 octombrie 2009

Papuaşii și războaiele civile


Papua Noua Guinee și vecinul din vest, Insulele Solomon


Francis Ona, liderul rebelior din Insula Bougainville a militat pentru îndepărtarea companiilor străine de la exploatarea de cupru de la Paguna.

insula razboiului civil ,cu mina de cupru Paguna în centru (redeschiderea ei ar costa statul sau companiile interesate 1,3 miliarde de dolari)

steagul țării, cu pasărea paradisului numita ,,kumul"- simbol național

băștinaș din centrul țării

Papua Noua Guinee, este un stat ce ocupă partea de est a insulei Noua Guinee. Numele dat de portughezi are legatura cu faptul ca băștinasii seamană cu locuitorii de pe coasta Golfului Guineei, din vestul Africii.
Istoria colonială a facut ca insula locuită de toate populatiile Pacificului( papuași, indonezieni, melanezieni, polinezieni, micronezieni, chinezi) sa fie împărtită în doua, jumatatea de vest se numeste acum Irianul de Vest si reprezinta o mare si foarte saracă parte a Indoneziei, iar estul reprezinta o combinatie intre colonia germana New Guinea din nord si colonia britano-australiana Teritory of Papua din sud.
Pentru acesta tara lucrurile se complica din momentul in care isi declara independenta, in 1975, pentru ca in insula Bougainville (nume dat în memoria marelui navigator) începe o miscare de rezistenta impotriva guvernului, finantata de regimul din Insulele Solomon( vecinul din vest) cu care bougainvillienii au in comun etnia si limba.
Războiul civil din acesta insula care dureaza 10 ani (1989-1999) genereaza un val de refugiati, 20 000 de morti si pagube de zeci de milioane de dolari, mai ales ca aici se afla si unul dintre cele mai mari zacaminte de cupru din regiunea Pacificului, inchis datorita miscarii de secesiune si razboiului civil, asadar interesul este si unul economic nu numai unul politic.
O tara foarte saracă, fara cai ferate!? si cu putine șosele, mai are un diferend cu Indonezia, datorita suspiciunii ca papuasii sustin lupta armata a secesionistilor,, Miscarea pentru o Papua Libera" din Irianul de Vest, provincie indoneziana.

marți, 15 septembrie 2009

Bokassa- împăratul canibal !


Bokassa la cermonia de incoronare, copiata dupa cea a lui Napoleon







una dintre cele mai sarace tari de pe Glob, locul 164 la venitul pe cap de locuitor

Jean-Bedel Bokassa este un nume cunoscut in lumea africana a dictatorilor singerosi( pleonasm?), poate prea singerosi.
Fost sergent in armata franceza, luptator in al doilea Razboi Mondial, Bokassa preia puterea in 1966 instituind in scurt timp un regim singeros de exterminare a oponentilor sai.
Atins de megalomanie cronica si prieten cu Ceausescu (cu care se intilneste in 1970 in Romania intr-o vizita oficiala dar si intr-una neoficiala in 1973 !? cu legende legate de orgiile organizate in cinstea sa) acesta se proclama imparat al Imperiului Centrafrican !!!!!!
Organizeaza o ceremonie fastuoasa de incoronare la Bangui (capitala tarii, situata la granita cu Zairul) care costa peste 20 de milioane de dolari si asta in 1976. Coroana pe care o purta Bokassa era ornata cu peste 5000 de diamante iar tronul sau de bronz infatisa o acvila enorma.
Legendele si povestirile despre canibalul Bokassa vin din anturajul sau apropiat care indica o predilectie a acestuia de a-si ucide ministri sau oponentii cu singe rece, dupa care le minca anumite parti ale corpului iar capurile le pastra in frigider, ca un fel de trofeu de lupta.
Nebunul este inlaturat de la putere in 1979 de catre varul sau David Dacko(fost presedinte), dupa care in buna traditie africana, urmeaza alte lovituri de stat pina in 1993 cind fostul prim -ministru al lui Bokassa, Ange Patasse ajunge presedinte ales si instituie masuri antidemocratice si lupte armate cu diferitele grupari rebele sustinute de tari ca Ciad sau Sudan, interesate de slabirea relatiilor pe care acesta le avea cu fosta metropola colonizatoare, Franta.
Un amanunt interesant este legat de datele statistice care aratau la un moment dat, in timpul ,,domniei" cretinului ca existau 56 de medici la o populatie de aproape 2 milioane, un ziar, o universitate si o strada asfaltata !

vineri, 26 iunie 2009

Ceuta și Melila - mărul discordiei marocano-spaniole


Ceuta și Melila-  sunt două teritorii minuscule de pe coasta marocană a Mediteranei, situate în zone strategice din apropierea strâmtorii Gibraltar(Ceuta este chiar corespondentul orașului Gibraltar), care este posesiune engleză.

Cele două teritorii rămân ale Spaniei, după ce au fost o perioadă și sub controlul suveranilor marocani sau a regilor portughezi. 
În afară de cele două teritorii mai mari, mai există Insulele Chafarinas,  teritoriul peninsular Penon  de Velez de la Gomera și  teritoriul Penon de Alhucemas, toate în dispută cu Marocul, pe teritoriul căreia se află sau în apele teritoriale ale acestei țări.
Ceuta(18,5 kmp) în 1580 și Melila(12,3 kmp) în 1946, devin teritorii spaniole împreună cu alte trei  miniregiuni de la Oceanul Atlantic sau din interior: Tanger, Rif și Ifni, dar care sunt cedate Marocului după mai bine de 400 de ani.
Se poate vorbi de un anume schimb politic tacit între Spania și Maroc, prin care prima renunță la teritoriul Saharei Occidentale(foste Spaniole), lăsându-i pe sahrawi să se lupte singuri cu ocupația marocană, în schimbul continuării dominației asupra acestor porturi foarte importante pentru spanioli- vezi Sahara Occidentală.
În 2010 , ca o deschidere a Spaniei către populația de religie musulmană din enclave, este permisă pentru prima dată de la Reconquista,  sărbătorirea oficială a Zilei Sacrificiului.
În perioadele lungi de conflicte marocano-spaniole cele două teritorii  sau toate cinci care aparțin azi Spaniei jucau rolul de avanposturi pentru recucerirea altor enclave sau teritorii de la arabi.
Temuta organizație islamistă Al Qaeda, spune într-un comunicat, că Ceuta și Melila sunt ,,teritorii ocupate "și le compară cu Palestina, astfel că exista suspiciuni că atentatele de la Madrid din 2004 au legătura- și- cu aceste două enclave.


luni, 8 iunie 2009

Guineea Ecuatorială- alt genocid african necunoscut


Dictatorul Nguema este executat


întâlnire între Președintele Nguema și fostul secretarul de stat american



pe steag este arborele okoume- arbore de esență prețioasă, principalul produs de export al țării

partea continentala a țării

Situată dupa cum îi spune și numele în zona ecuatorială a Africii, această țară este formată din două părți: una insulară(Annobon și Bioko unde se află și capitala Malabo) și o parte continentală numită Mbini, avându-i vecini pe Camerun și Gabon.
Puține lucruri se știu despre aceasta micuță țară, aflată la capătul de jos al listei mondiale privind PIB-ul pe locuitor sau speranța de viață, dar și mai puține despre regimul dictatorial al lui Francisco Macias Nguema.
După declararea independenței de sub dominația spaniolă în 1968, țara intră pe mâna acestui sângeros dictator care timp de 11 ani, pâna în 1979 distruge orice urmă de democratie sau umanitate din acesta țară.
După uciderea a mii de civili, 1/3 din populația țării se refugiază în țările vecine, astfel că acest regim brutal și sângeros duce și la depoppularea țării și la o accentuată criză alimentară.
Sfârșitul acestui dictator este pe măsura faptelor, astfel ca este înlăturat de la putere de nepotul sau Teodoro Obiang Nguema Mbasogo( colonel de armata) care îl condamna la moarte pentru genocid împotriva propriei populatii.
Acesta din urma devine președintele țării si sperantele de democratizare scad pe masura ce noul dictator repetă greșelile unchiului său, alegerile prezidentiale din 1996 soldându-se cu un rezultat inegalabil, este ales pe următorii 7 ani cu 99% din voturi!!!
Văaduceți aminte de alegerile din timpul lui Ceaușescu!